Poezie

Scoică

1 min lectură·26 august 2010

Mediu

Din miezul unei scoici

diamantine,

înecată de soare,

răsărită din meteoriți laconici

din ale lumii coridoare

crepusculare,

ființa-mi tresare.

Din plapuma-i de mătase

și fire-ntoarse,

de albeața laptelui,

întunecată

dintr-o privire oarbă în interior,

cu suflet brodată,

eu îmi caut drumul

spre exterior.

Pragul luminează

spre o plăsmuită ieșire

ademenitoare prin emfază;

scoica-și etalează nimbul

depărtându-mă de ea,

iar eu rătăcesc în universul

adimensional,

nu-i simt adierea,

am intrat într-o perpetuă luptă

pornită de la ieșirea din criptă

și

însângerată în jurnal.

întorcându-mă după locul deziderat,

îl văd răpit de-al mării val.

002.651

Andreea Maresi. “Scoică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andreea-maresi/poezie/13951510/scoica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.