Poezie
La o ceașcă de cafea cu viața
1 min lectură·
Mediu
Dimineață de toamnă…
O briză rece se strecoară
prin geamul întredeschis ce duce spre șosea
și-mi dă fiori
când mă-ndrept spre
ibricul de cafea.
În astă dimineața nu sunt singură,
ci un vizitator neașteptat
s-a autoinvitat
la o ceașcă de cafea,
și-mi șoptește că-mi va ține de urât
și acum și când voi vrea
căci va reveni dimineața
când
îi voi deschide ușa.
Era viața!
O tăcere sumbră îmi face
o imagine clară
în timp ce beau liniștită din ceașca
de cafea amară;
dar viața mai pune o linguriță de zahăr,
amestecă-ncontinuu
și soarbe zgomotos până când spuma dispare
dar norul fin încă se ridică spre cer
lăsându-mă-ntr-o stare
de visare.
Mă izbește în priviri pale
și-mi întinde ceașca-i de cafea,
dar un miros ciudat îmi stă în cale… nu-ndrăznesc să beau,
iar viața se-ncruntă
și la orice încercare-mi de-ai comunica
mă respinge și îmi lasă să plutească
mii de întrebări pe norul transparent…
cât aș vrea măcar acum să-mi răspundă
doar la o-ntrebare,
dar subit viața dispare.
Ceașca-i mă ademenește acum
și gust din ce a mai rămas:
Ce dulce este!
Dar privind în ceașcă doar zațul se mai vede…
Nimic nu mai e peste.
002.727
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andreea Maresi
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 196
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Andreea Maresi. “La o ceașcă de cafea cu viața.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andreea-maresi/poezie/13990382/la-o-ceasca-de-cafea-cu-viataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.