Poezie

Incontrolabile cioburi

1 min lectură·15 aprilie 2011

Mediu

Să rupi din trecut mii de file

Ce alergau neîntrerupt

Spre fericire, zeci de mile,

Ce le-mbrățiașai cu un surâs

Din fiecare colț abrupt,

Dar ce le-nvelești acum în suav plâns.

Nu le vedeai a lor strălucire,

Erai orbit de ea în clar de lună plină

Însă rămâne-o simplă-nchipuire

Pe care o dorești, o simți, o visezi

Durerea-ți alină,

Pășind totuși peste, refuzi să mai crezi.

Nu mai crezi în nemurire,

Fericire izvorâtă din puerilă iubire,

Nu o simțeai, nu o doreai,

Dar regrete profunde te privesc din trecut

Se revarsă din clipe-n care sclipeai,

Când inconștient te prefăceai un necunoscut.

Acum incontrolabile cioburi din viață se sparg,

Pierzi tot ce ai avut sau ai fi putut să ai,

Căci se îndreaptă sfărmâdu-se-n larg

Și lipsa lor te-afundă-n deplină transă,

Privești în gol și meditezi…

Risipindu-ți și ultima șansă.

Clipe pisate de-al timpului val

Dispar din sfera ta acum și totdeauna,

Râmâne doar să dispensezi

Alunecând-n aval…

Elegiac privesc spre paradoxul naturii,

Care jovial înflorește

În mijlocul primăverii…

Dar mângâiată de-un cactus,

Sufletu-mi arhaice memorii cerșește,

Alunecând în al morții repaus.

002.399

Andreea Maresi. “Incontrolabile cioburi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andreea-maresi/poezie/13977671/incontrolabile-cioburi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.