Poezie
Sunetul vieții
1 min lectură·
Mediu
Picăturile cad pe pământ când
Gălăgia ploii mi s-agită-n gând
Meditez la visul ce-mi zboară
Melancolic ca o coardă de vioară.
Sunt în căutarea sunetului potrivit
Imaginația-mi se-ndreaptă către infinit
Când încerc să dau un sens sufletului mâhnit
Ce-ncepe-a plânge,
Sunetul vieții-mi clocotește-n sânge.
Cântă pe un ritm perpetuu și alert,
Fericire, suferință și iubire-n secret
Sunt picături pe portativ împrăștiate…
Cheia sol ne prezintă note ciudate.
Căutăm echilibrul cu disperare
Dar cruzimea ne răpește fără îndurare
N-am știut să ne-așezăm pe un loc ferit,
N-am observat destinul prăbușit.
Stropii de astă seară se-mpletesc
Cu frământările gandului, ceresc
Meditând, aud afară cum urlă un tunet
Viața se topește pe valuri de sunet.
002.727
0