Anda Andrieș

Un titlu potrivit, aș spune, Menit să risipească norii Și-a devoala cu-nțelepciune Ce s-a-ntâmplat cu cititorii!

Nu mușca, de te-mboldește, Mâna care te hrănește! N-accepta, de dragul pâinii, Să "pupi" sluga sau stăpânii!

Doamne, dă-mi pe lumea asta, Orice vrei, cu orice risc, Dar mă scapă de năpasta De-a fi controlat de Fisc!

Dă-mi mâinile împreunate a rugă, iubito! Vreau să-ți sorb lacrima din vârful degetului arătător.

El a rămas celibatar Pentru o singură idee. N-a vrut să facă, așadar, Nefericită vreo femeie.

Să te întorci în visul meu, când primăvara va alerga besmetică după fluturi! Să treci prin tâmpla mea, când Pruncul Fecioarei va coborî în boabele de grâu! Să te oprești în sufletul meu, când

motto: \"Iar Mitică mi-e dator/ Pentru mâna de-ajutor\" (Anda Andrieș) Uite iar îmi frec chelia Ce imnuri să-ți cânt din gură Ca să accepți, datoria, Să ți-o plătesc în... natură! (Dumitru

* Cu ceva vreme în urmă au fost aniversați, în cadrul cenaclului Academiei Libere \"Păstorel\", maestrul George Petrone și subsemnata, ocazie provocatoare de zâmbete, voie bună și șarje amicale.

Motto: \"Doamna mea iarta-mă Am pierdut acul De azi\" Fragment din poemul \"Ață de vânt\" de Marin Constantin Daniel http://www.agonia.ro/index.php/poetry/91220/index.html Ieri fu june,

Mi te-a răpit uitarea, nu știu pe unde ești. Vezi? Ne înjură marea din lipsă de povești!

Mă simt atins de-ngrijorare Și cu destinul prins în clește Cînd ăștia, de la guvernare, Imită pe-Aia... de cosește!

Iubito! Te-am rugat de-atâtea ori să-ți corectezi mersul. Știi că m-ai făcut de rușine când te-am scos, data trecută, în lume. Ești atât de împiedicată! Vezi ce vânătaie urâtă ai în

Mă-ncântă gluma, când la unul, În sfânta limbă românească, O poantă bubuie ca tunul Și nu ca tusea măgărească!