Anda Andrieș

\"Draga mea, imi dau cuvantu\',
De baiat fain si gentil:
Pe Sorin Ovidiu Vantu
Nu-l stiam...gerontofil.\"
(Sorin Olariu)


La-ntâlnirea de asearã
Când voiam sã-mi alin dorul
Constatarea fu amarã...
Țeapãn avea doar piciorul!

Afirmația, cu pricina, a strârnit destule reacții la vremea respectivă, sper să nu te superi dacă profit de ocazie și redau câteva în pagina ta!

Epigrama-i un strănut,
Fie iarnă, fie vară,
Totuși e un început
De „răceală” literară!
(Mircea Alexe)

Că epigrama-i un „strănut”
Noi cam așa am priceput.
Oricât tabac în nas vei pune,
Tu să strănuți ar fi minune!
(Al. Bașturescu)

Când cineva e critic, cum oare e posibil
Să fie totodată atât de susceptibil?
De-i zici „bonjur” el crede că îl înjuri de mamă,
Iar în strănutul mâței el vede-o epigramă!
(Dr. Fustigo)

Da, epigrama-i un strănut
Atuncea doar când spirit ai,
Altminteri proștii – e știut –
Strănută când au guturai!
(Al. Georgescu Vâlcea)

E strănut precum grăiești,
Dar e foarte buclucaș:
Se produce-n București
Și stropește tocma-n Iași.
(Marin C. Grigore)

„Epigrama-i un strănut”
Nu e tocmai; ei și ce?
Călinescu când își spune
Că e critic… parcă e?
(Florin Iordăchescu)

Ca un răspuns colegii mei
Prin mine își ridică glasul:
- Da, epigrama, vrei nu vrei,
E un strănut ce… taie nasul!
(F. Lobodă)

Zace-aici G. Călinescu
Critic foarte cunoscut,
N-a murit de moarte bună,
A murit dintr-un strănut!
(Măndica Marin)

O epigramă-i un strănut,
Strănutu-nseamnă sănătate,
Dar domnul critic n-a știut:
Strănută numai cine poate!
(C. Nicol)

Cum adică? Cincinat
Fost-a doar un biet gripat?
Zi orice, că știm, amice,
Vulpea când n-ajunge… zice!
(M. Petrescu – Brâncoveni)

O fi ea, epigrama, un strănut,
Dar Călinescu totuși, își dă seamă
(Oricât ar fi de critic și ciufut),
Strănutul lui nu este epigramă!
(Th. Râșcanu)

„E-un strănut” ai spus tu peremtoriu,
Un guturai, un lucru derizoriu,
Dar proza ta, de-ar fi s-o definească,
E o curată tuse măgărească!
(Virgiliu Slăvescu)

Călinescu-are dreptate:
Cea din „Buletin”, firește,
Când nu e de calitate,
Face zgomot și stropește!
(Toporanu)

Călinescu, la tot pasul,
Plânge-ntruna pe tăcute,
Că-l mănâncă mereu nasul
Și nu poate să strănute!
(Gr. Țepeș)

Lovesc ca o femeie, zici?
Dac-ai ști tu, Florine!
Ți-ai scuipa-n sân, ți-ai face cruci
Și te-ai feri de mine.

Să știi că eu te-aș întreba
Despre turistă altceva:
Cât mergea autocarul,
Ți-a testat vocabularul?!

P.S. Ioane și eu mă bucur că mai trăiești! Dane, nu pot folosi ghilimicile, da\' pricepi tu care cuvânt trebuie încadrat!

\"Se spune ca prin Romania
Ce duce lipsa de bistari
De s-ar impozita prostia
Am fi mai toti miliardari.\"
(Sorin Olariu)

Ce te legi de România
Spre-a impozita prostia.
Că mă-ntreb ca Părăschia
Ți-ai pierdut cetățenia!?

\"Când i-a tras c-o epigramă
I-a muiat pe dată mucul!\"
(Ion Diviza)

Dragul nostru Bobadil
Ți-a băgat în față mucul
Cum o face el, subtil.
Tu crezuși că este cucul?

Cu amendamentul că varianta următoare mi se pare perfectă! :) (că așa-s eu... modestă)

Țuica-mi dă mereu putere
Să servesc un vinișor,
Numai dacă beau o bere
Înainte de lichior.

Hm, nu știu unde sunt blocurile alea cenușii din Țicău, dar ai reușit să descrii niște personaje foarte cenușii! Ai câteva greșeli de tastare: \"oglină\",\"delecatețe\", \"wekend\", \"mal\" (pentru super market, nu malul râului), \"cauciu\" și mai sunt dar le găsești tu și singur...
Poate subiectul nu-i foarte interesant dar ești deosebit de convingător în creionarea personajelor!
Plăcut!

Sub un prun dacă vei vrea
Țuică nu-i, nici țap cu bere.
Da\'-ți dorim, asemenea,
Să te-ngroape când îi cere!

Ei, știu că toate astea ți le-am spus când erai mică, dar acum, pentru că ai crescut mare, trebuie să mai știi câte ceva despre trenulețe:

Vârsta bărbaților și mersul trenurilor:

20-30 ani: MARFAR (se oprește în orice haltă)
30-40 ani: PERSONAL (circulă regulat și se oprește în orice stație)
40-50 ani: ACCELERAT (circulă rar dar bine și se oprește doar în stațiile importante)
50-60 ani: RAPID (circulă rar și îi trebuie mult timp până să se oprească într-o stație)
60-70 ani: TREN DE SEZON (circulă numai primăvara și toamna și se oprește numai la o destinație)
70-80 ani: MOCANIȚÃ (circulă numai la ocazii și se oprește doar ca să mai dea drumul la aburi)

:)))

\"Zău îmi vine a zâmbi,
Cât de friguros mai ești!
Țeapănă dacă ar fi,
Ai putea s-o încălzești?!\"
(Ion Diviza - !!??)

Toată lumea va zâmbi.
Vă prostiră-ți amândoi!
Dacă țeapănă ar fi
N-ai dori să o înmoi?

\"Țalul\" a \"sărit\" la masă

(G.P.I)


N-am văzut de când mă știu
Țal de soi răpus de muncă
Dacă \"sare\"... te \"previu\"
S-ar putea să fie Luncă!

P.S.

Țal, țali, s. m. (Ieșit din uz) Chelner care încasa costul consumației într-un local public. – Din germ. Zahl [kellner].

G.B.P. </b>

Este bine să ai acte pentru... orice!

Cerem - să avem la mână -
Când servesc așa salate,
Să ne dea, pentru țărână...
Titlul de proprietate!

Nu le fac vreo mare vină,
Ți-o spun asta pe cuvânt,
Noi am comandat o cină
Și-au crezut că \"vrem pământ\"!

:)

Cronica asta m-a amuzat și nu prea (știe Petrișor de ce) dar comentariul domnului Gagniuc a fost bestial! Petrișor, roagă-te să nu-ți rămână în CV prescurtarea dată de dl. Ananie, P.I.G. :))) La modă fiind englezismele, ar fi păcat de tine!
Acum să revenim la lucruri serioase, felicitări pentru premiu, felicitari pentru articol,(pozele mi-au plăcut foarte mult;)) poate îmi spui unde e herghelia aia că eu nu știu!

Si pentru că ai pus o fotografie cu vila Sonet, dă-mi voie să inserez și eu un îndemn al unui alt ieșean drag mie. Ion Bolocan



Hai, apucați-vă de scris sonete!
E simplu cum ai spune “noapte bună”,
Cum ai strivi în degete-o căpșună,
Cum i-ai căta în sîn unei subrete.

Un “endecasilab” ce e? E-o jună
Zglobie, fără mofturi și corsete
Abia la vîrsta primei biciclete
Ce vă așteaptă, blînd, să se supună

Momită doar c-un pachețel de stiksuri
Și-o limonadă, ca să nu se-nece,
Vă va turna sonetele în pixuri

Iar, cînd s-or strînge-n mapă cu toptanu’,
Poftiți de le citiți la “Bolta Rece”
Ca să vă latre cîinii lui Codreanu*.

*Intrarea la vila Sonet (situată peste drum de restaurantul Bolta Rece și în care a locuit sonetistul Mihai Codreanu) este străjuită de doi cîini de bronz.

Hai, apucați-vă de scris sonete!
Text de Ion Bolocan

Felicitari, felicitari! Ma bucur sa vad ca orasul in care intamplator locuiesc a contribuit, cat de cat, la aparitia acestei carti! Se cuvine, asadar, sa sper ca va fi o lansare si aici:) Daca se intampla sa fie si nu ma anunti si pe mine, promit sa ma supar foarte! :P Il rog pe Norica sa-ti dea numarul meu de telefon! Asta asa ca sa nu ai nici o scuza!

... nici cu prima nu mi-e rușine! &#8221;în vârf de munte&#8221; (o fi vorba de muntele lui Venus?&#8221; și nici coarda aia, scrisă cu italice, nu-mi pare a fi fost evidențiată astfel chiar întâmplător!:))

Domnule Bunduri, aveți grijă ce vreți să vă învețe Norică, mie mi se pare periculos!

Taman ce am vorbit cu "florareasa" si am rugat-o sa-ti trimita, din parte-mi, un buchet imens de lacramioare si o urare de:

La multi ani!

Multi dintre noi ar trebui indemnati sa coboare de pe portativ, dar ce plictisitor ar fi...


Placut mult, mult!

Oare de ce nu ma mira ca florile ei preferate erau lacramioarele? ;)

Frumos scris, frumos gandit! Si ma bucur ca "va urma"!

Pina una alta, dati-mi voie sa-i urez La multi ani, dragului Ion Diviza (n-am incurcat data, nu?)

Voi reveni pentru a raspunde distinsilor comentatori, deocamdata multumesc tuturor!