Confesiune

MÃGARUL,TOT MÃGAR!...

Îl știu pe unul, dar nu-l spun,
(Persoană foarte importantă)-
Ce-a reușit să dea un \"tun\"
Și-apoi a motivat că-i...poantă!!

N.Lunca

Foarte bine spus! Cuvântul e o armă, nu o boală!

Ceva cu tusea măgărească (într-un context diferit) am scris ceva mai demult. Eu am plecat de la aforismul, oarecum denigrator, al lui George Călinescu „Epigrama este un strănut literar”


În aer rece inspirat,
Dorind tenace să răcească,
Niciun strănut nu s-a iscat
Ci doar o tuse măgărească.

Ehei, era bine dacă ar fi fost numai unul!


Eu recunosc și-ți dau dreptate
Dar, cum se-ntâmplă pe la noi,
La câte \"tunuri\" au fost date
Deja suntem în plin război!

Mulțumesc amândurora pentru popas!

Catrenul de mai sus are o \"țintă\" care nu activează în spațiul virtual (din fericire pentru el).


:)))

Nu sunt un epigramist de forță, dar mă pricep să indexez și să recunosc valoarea:

Mă-ncântă gluma, când la unul,
În sfânta limbă românească,
O poantă bubuie ca tunul
Și nu ca tusea măgărească!
A.A.

Este antologică și merită un loc alături de oricare alta \"produsă\" de Păstorel.
Am zis!

Domnule Pietreanul, nu pot decît să vă mulțumesc că ați zis-o! Și mie mi-e dragă epigrama asta!

:)