Autocritică

Fii pe pace Anda, cele
Rele, gata, s-au trecut,
Ți-ai bătut tu joc de ele
Dar cu calu` ce-ai avut ?!

N-am avut nimic cu calul
Si zic asta cu temei -
Cãci mi-a zis mie muscalul:
Umorul...nu-i pentru femei.

Eu stiu c-ai priceput ideea
De-aceea nu mai zi nici: pâs!...
Epigramistii-s chiar aceia
Care se fac mereu de râs.

N-am fãcut ca Erasmus - \"Elogiul nebuniei\"
Si nu ridic, spre ceruri, privirea în zadar
Insã de când intrat-am pe poarta Agoniei
Regret nespus, cã Roatã nu-s și nici Olar!

P.S.
Asta-i toatã nebunia
Cã mã simt ca Pãrãschia! ;))

Nu esti nici Roata nici Olar
Dar intre ei agonizezi,
Eu spun ca totu-i inzadar;
Mai bine sa te Divizezi.

Despre diviziunea celularã
Am învãțat, demult, la școalã
Si dacã stau sã mã gândesc
Condiția n-o-ndeplinesc!

´´regret nespus ca roata nu´s si nici olar´´
superb turnat in cuvinte...m-ai vrajit ...si ca sa subscriu...in my way:
sa nu regreti cand picuri vers
pe-alei cu praf de-atata mers...
ca nu esti roata sau olar,
incanta-ma si scrie doar.

toate comentariile sunt subiective...oare de ce?

Sã te încânt si doar sã scriu.
Voi încerca sã le combin
Desi întotdeauna cred cã stiu
De ce îmi place numele..Florin.:))


P.S.Iti multumesc pentru gânduri si pentru trecerea (în premierã) prin pagina mea!
Comentariile nu-s subiective sunt fãcute de epigramisti.:))

esti atat de protocolara:)ma faci sa ma simt flausat(dar imi place recunosc)
de fapt asta e tot farmecul premierelor...

covoare rosii ce se-ntind
protocol si zambet gol
iti vezi sufletul plutind
tristetii ii dai ocol

toata casa agoniei
numai zambet si lumina
bem din cupa bucuriei
visand clipa ce-o sa vina...
............................


cred ca ar fi ai bine sa ma opresc aici...

salcamii..huh?:O

´´Salcâmii nu au învățat la școală
Cum trebuie pe lume să trăiești.
Despre iubire frunza are vești,
Iar cerul – o coloană vertebrală´´

te-am prins cu matza in sac...:))

intrebare:
esti frunza care-si tremura iubirea?
sau e doar...dezamagirea
unui salcam nebun ca nu stie sa iubeasca?
esti acea proiectie cereasca,
invesmanta-ta-n val de ceatza,
cei imi dispari din vis in fiecare dimineata?
trebuia sa te intreb...scuza-mi entuziasmul de moment dintotdeauna
p.s. nu ai nci un drept sa imi faci inima sa rada!
poti fura tacerea din cuvintele mele,dar nu-mi tulbura starea de seriozitate!hm!

Dacã vei citi urmãtoarele link-uri si comentariile aferente, vei înțelege (cu sigurantã) tot ceea ce trebuie înțeles.

http://www.agonia.ro/index.php/poetry/79739/index.html
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/81951/index.html
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/82783/index.html
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/82809/index.html

P.S. \"Salcâmii (care) nu au învãtat la scoalã, cum trebuie pe lume sã trãiesti\" nu au nici o legãturã cu cei care au înnebunit! Acolo a fost doar un omagiu adus muzei tale!:))
\"Regret\" nespus cã-ți fac inima sã râdã:))

E mic, da-i animal de pradă,
Deaceea-ți spun un adevăr:
Lasă-l să intre în livadă
Dar nu-l lăsa să-ți ia din măr

Cu strãșnicie merele-mi pãzesc
Si chiar livada câteodatã -
Mai rãu e când hoții chiulesc
Si nu mai dau livezii roatã!

Mere, piersici și-alte poame
Aș mânca cu kilograme
Da\' n-am loc, așa să știi,
De acești precoci copii.

Cura de fruncte-ti face rãu -
(Copiii-au pus-o de-un complot)
Si pen\'cã scuze nu ai, zãu
De astãzi vei gusta compot!

Fără de jenă mi le spui
Și la regim vrei să mă pui
Dar cum te știu fată fâșneață
Îmi vei păstra ceva dulceață.

Anduța, dragă, mult mi-ai mai lipsit
Cât peste mări și țări am fost plecat
Și azi mă-ntorc la tine hămesit:
Nu-mi dai și mie nici un dumicat?

Chiar de cireșe dacã vrei,
(Cã astãzi nu am saramurã)
Si cautã și niște chei
S-ncui cãmara înc-o turã!

Te-aș ospãta cu inima ușoarã
Pe o bancuțã micã într-un parc
Dar mã gândesc a mia oarã
Cã aș putea muri ca Ioana D\'Arc!

Vino să ne facem toana
Lasă naibii maioneza
N-oi muri ca și Ioana
Poate doar precum Tereza

Ce-mi tot povestești de chei
De cămară și de tură?
Ori nu cumva, vrei-nu-vrei
Andrieș ți-a pus centură?

De tata mã întrebi? El face bine!
Si cred cã bine stã cu epigrama
Dar despre asta, mãi Florine
Mai bine o întrebi pe mama.

Anduța, știu că-mi vrei de bine
De mă trimiți la mama ta;
Mă tem că-i va pica pe mine
Și prea ușor nu voi scăpa.

Florine, bazează-te pe mine

Dacă ți-e frică, vin cu tine
Dar te rog să-mi promiți ceva
Atât cât Anda stă cu mine
Ține-o de vorba pe mamică-sa

Horică-al nostru prinde glas
Că de la mare vine fresh
Dar eu pe Anda nu i-o dau
Mai bine-l dau pe Andrieș

Ia-n lăsați, bre, fata-n pace!
Ce aveți cu viața ei?
L-o avea pe vino-ncoace...
Dar, cu mine... suntem trei!

\"Ia-n\" e fără de trăsură,
Am greșit, ce pot să fac!
Mă grăbii să dau o tură
La cheseaua cu caimac...

Indignarea mă cuprinde
Și i-o zic azi, verde-n față
E biban* dar se întinde
La borcanul cu dulceață.

*pt. cine nu cunoaște: biban = recrut, proaspăt încorporat

Mi-s biban? așa să fie,
Dar e unul, Dumnezeu,
Care-i singurul ce știe
Câte știuci am halit eu!...

Asa-i viata, pacatoasa:
Stiuca inghite bibanul
Iar pe stiuca cea dintoasa
O haleste cormoranul

p.s. Am citit tot ce ai postat pe site si sunt convins ca nu esti un bobocel (ai in mine un admirator).

p.s.2 erata la o replica anterioara care mi-a scapat:

Horică-al nostru prinde glas
Că de la mare vine fresh
Dar eu pe Anda nu i-o LAS
Mai bine-l dau pe Andrieș

Din toți câți au trecut pe-aici
Nici unu nu a fost in stare
Sã-și lase blana de arici...
Si sã stea drepți la-ncorporare!

Bine ați venit!

Poftiți, poftiți!:))