Anca-Iulia Beidac

foarte tare imaginea aerului leganat care scanceste. si prima strofa integral... cum iti petreci vindecarea suna atat de casual, ca si unde ai fost in vacanta sau cum ti-ai petrecut concediul, dar asa de trist & profund, in acelasi timp.
nu-mi place deloc titlul, mi se pare muuuult prea mult fata de scurtimea poeziei... si nici nu suna prea bine, nu cred ca reuseste sa transmita ce e de transmis...
si in ultima strofa as re/formula \'cu ce inima\' fiindca zgarie la urechiuse acel cu_ce.

ai dat cu bata in balta cu mucii aia din ultimul vers! hai, pls, pretty pls, refa, ca e prea faina poezia ca sa nu merite un final pe masura...
n-am inteles ce e cu a patra nota din sertarul ala cu muzica psihedelica...
si in ultima strofa, as mai coafa putin primele versuri, ca de ultimul ti-am zis ca m-a dat gata, la modul negativ...
p.s. vezi ca ai un typos aci: \'mai aspre ca neptuința mea\'

m-a dus cu gandul, desigur...
silvia, observatia ta referitoare la entuziasmul mei si efectul lui asupra oamenilor din jur am auzit-o si rasuauzit-o de ani de zile de la foarte multe persoane, prieteni sau chiar necunoscuti, dar, cu toate acestea, de fiecare data cand o aud din nou, is la fel de bucuroasa ca si prima oara... multam!
s-ai un weekend insorit! :)

am ajuns in pagina asta intamplator, dar ma bucur foarte tare ca am gasit textul asta!
cred ca trebuie scris despre ce s-a intamplat in vremurile alea tulburi si despre faptul ca, desii unii s-au vandut pentru mult mai putin decat aia 30 de arginti, au fost si oameni, si nu putini, care au ramas cu tot cu coloana lor dreapta in picioare, desi nu a fost deloc usor...
o sa citesc si alte texte de genul asta, daca mai ai postate!
este mai mult decat amintirea unui om urmarit de catre securisti, este un fel de minisfresca a unor vremuri care au incercat taria de caracter a multora...
mai trec, desigur... :)

am inceput sa citesc atunci m-au condamnat la moarte, dupa care am vizitat pagina ta si am citit si cateva alte fragmente de proza si o poezie... si apoi am ajuns la asta... care mi-a placut foarte tare.
retin imaginile cu vantul cafeniu ridicat in doua picioare (de ce ai ales cafeniu?! inseamna ceva?) si cu vijelia cu coltul ei de mistret... dar si norii de cositor si pescarusii de metal...
si \'desenul de ianuarie schelalaitor\'mi-a ramas intiparit in minte, eu il vad ca pe un subtitlu al poeziei asteia, desi tu l-ai scris aici ca si cum ar fi primul vers...
mai spun doar ca as vrea sa mai citesc insemnari crestine de ale tale, insa cumva altfel scrise, in sensul ca partea care iti apartine, gandurile tale, sentimentele ar trebui sa prevaleze in text, iar nu citatele biblice... eventual sa pornesti de la ele (cum vad ca faci, de obicei) si sa dai frau liber gandirii tale, sa o pui pe hartie... fiindca, in forma in care le scrii acum, mi se pare ca nu se vede prea tare scriitorul mihaylo, ci e doar o recitire a Bibliei... ceea ce nu e deloc rau, dar cred ca ideea acestui site este sa scrii tu, iar nu doar sa reiei ce au scris altii, indiferent daca se numeste Biblia acea carte sau altceva...
mai viu... :)

poezia ta, stefane!
retin asta, ca imagine superreusita, zic eu:
\'nici amintirile
care mă buzunăresc de toate respirațiile
nici carnea care îmi lucește prin piele\'
mi-a placut si soarele de zapada si cutitul-palarie purtat \'ca un lord\'.
mai viu... :)
p.s. imi place si primul vers, da\' zau ca tre\' sa zic ca poti avea cearcane si cand dormi! :D

m-a emotionat chiar foarte tare aceasta poezie a ta!
desi in unele versuri mi s-a parut ca faci exces de \'dulce\', ca sa zic asa, recitind mi-am dat seama ca se potriveste, totusi, tonul usor prea dulceag cu mesajul poeziei... pana la urma despre mame cred ca nu poti scrie decat asa...
si tu ai scris foarte frumos!
primul vers mi se pare exceptional! de fapt, prima strofa este cea mai reusita din toata poezia...
incantat de lectura acestui text! :)

mi-a placut poezia ta, silvia! m-a atras, evident, titlul foarte bine ales, care ma dus cu gandul la ceva pustiit, fiindca dupa lacuste de regula nu mai ramane nimic, nimic alive adica... sau nu pentru multa vreme...
ce retine de aici, in afara de antepenultima strofa cu mama si tata (care imi pare de-a dreptul dureroase prin trecerea atat de brusca prin atatea sentimente si stari), a fost declaratia de dragoste (cel putin asa am simtit-o eu) pentru mama, din prima strofa, adica asta: \"mama pare o zeiță în fruntea lor,
în fața vântului,
iar baticul ei este cel mai alb.\'
un text ultrareusit, in opinia mea!

p.s. ai un typos aci \"tata pe un calb roib se plimbă prin fața lui Dumnezeu\'

si text pe masura!
am re/vazut/citit privirile tale de cateva ori si recunosc ca imaginea imi place mai tare decat textul... adica e chiar supercalifragilistica, pe cand textul e \'doar\' fain! :)
in traducere libera, mi-a placut tare! privirile celor doua personaje sunt de neeagalat! bine, in mintea mea nazdravana, ar fi fost mai misto daca imaginea ar fi avut in prim plan privirea pestisorului, asa, ca in nemo... :)

da, da, da, mi-a placut superconcentrarea mesajului din poezia asta! o sa mai citesc si alte flash poeme, ca banui ca asta de aia are nr. 19 ca mai sunt 18 inainte...
placuta citire!
p.s. ti-am citit biografia in pagina ta... desi esti asa de tanar, pari asaaaaa de serios.... sper ca nu de la \'activarea in domeniul justitiei\' ti se trage... :D relax a little, little fish! :)

foarte fain cum ai descris \'ritualul de imperechere\', sau, mai bine si mai delicat zis, cum iti face el curte... si cum te lasi tu cucerita! :)
o singura mentiune as face, si anume ca in loc de lancile alea care mie imi sugereaza razboi, si nu dragoste, as pune sagetile lu\' dragutul de cupidon... stiu ca e un truism, da\' pana la urma toti re/devenim superbanali cand ne indragostim... si chiar nu poti spune te iubesc in foarte, foarte multe feluri...
faina poezie!
mai viu, desigur. :)

coarnele alea nu ludic vroiam sa sugereze, nu la asta m-am gandit cand am zis ca poate ar fi mai bine daca ai schimba... cu alea vede, stii, pipaie cu ele si vede... cred ca asta vroiai sa zici cu antenele, nu? ca vede fara sa vada si inainte de a aparea chiar el... adica melcul, antenele/coarne is in fata lui cu cativa mm mereu...
eu asa pricepui...

eu as zice in loc de antenele alea coarne, ca in poezia aia pentru copii, cu melc melc codobelc, scoate coarne bouresti...
imi place foarte tare poezia ta. titlul mi se pare foarte reusit, cumva parca face toata poezia titlul asta atat de bun!
si ultimele 2 versuri m-au lasat gura casca! sa imi zici si mie, please, pretty please, daca vei primi urma aia de cer... poate-o mai fi una si pentru mine! :)

ce gasesc acilea, un toparceanu redivivus, intr-o varianta palida spre bolnavicioasa chiar?!
eu zic ca nu e bine, nu e bine pe directia asta, imi pare ca nu-ti gasesti locul, acu\' vreo luna scriai cu f si p, acuma incerci chestii din astea veseloase, ieri sau azi dimi pendulai pe langa oarsece filosofie, habar n-am ce vrei de fapt...
cert este ca rezultatul cautarilor tale febrile nu este tocmai fericit... in fine, eu nu-l vad asa...
sper sa nu te supere interventia mea, da\' chiar mi se pare ca erai pe un drum, care, culmea, parea sa fie usor ascendent, dupa care te-ai pierdut si inca mai ratacesti pe alte poteci care nu-s ale tale...
parerea mea...
textul il vad slabut, prea facil, si nici macar haios... in caz ca asta ti-a fost vrerea...

daț imi place...
adica mi se pare si mie un text nu chiar usor de descifrat...
ce am retinut, in afara de plansul in limba straina si cursele de soareci este acel cantec de paie al canarului si, in special, titlul, care mi se pare superfain... e din cauza de pisica, si din cauza ca aceasta are 9 vieti, cred... eu cel putin asta am inteles...
o sa mai revin printre animalele astea si sper sa pricep ceva mai mult...
la ce m-a mai dus gandul a fost un fel de alice-in-tara-minunilor, din cauza ceainicului si un fel de frumoasa si bestia, din aceeasi cauza...
cu matilda era un film fain cu o fetita un pic mai paranormala... nu stiu daca l-ai vazut, dar e foarte dragut...
mai viu, desigur...

diana, am citit poezia, am citit si comentariile si sunt de acord partial cu ce au scris antecomentatorii, in sensul ca ultimul vers strica...
prima strofa cu baietelul e intr-adevar cea mai cea! :)
de ce nu ai lasa un final deschis cu un singur vers in ultima strofa, adica: \'e despre cum\'...
asta zic eu care nu ma pricep sa imi rescriu poeziile dupa cum zic altii! :D
p.s. parca si titlul ar fi de schimbat, fiindca imi pare ca in felul in care l-ai scris dai concluzia inainte de citire, si nu e bine... e prea mura-n-gura...
altfel, o poezie scurta, ultraconcentrata da\' faina! :)

din final ma face sa cred ca nu e deloc o \'casual friday\' vinerea aia din titlul tau, anca...
mi-a placut tare poezia ta, am mai citit-o de vreo 4 ori pana acuma, cand m-am hotarat ca-i musai sa las si un semn...
prima strofa mi-a amintit de vise cu caderi in gol, iar a doua (si) de un alt text (nu zic care... :D)...
imi place la nebunie imagina gandului de care te rastignesti...
singura critica, desi nu e chiar o critica, e doar o parere personala legata de cum e asezata poezia in pagina, este asta: dpdv al meu, cred ca i-ar sta mai bine cu versuri ceva mai lungi de unul sau doua cuvinte...
in rest, o poezie de tinut minte! :)

azi citesc texte despre si cu moarte si ma regasesc in toate...
poezia asta a ta cutremura si fiindca e mai adevarata decat moartea pe care o ingropi in culcusul ala primitor si fiindca esti tu acolo, asa cum scrii si in comentarii, speriata de vremuri si varsta si scris...
cred ca n-ai niciun motiv pentru niciuna din temeri...
am citit si acum, ca si de fiecare data cand te citesc, o poezie calda, confesiva si dureroasa chiar, dar minunata!
ultimul vers ar putea foarte bine sa fie el singur o poezie!

o poezie de nota 10! cu steluta! :)
mi se pare mult mai autobiografic decat majoritatea textelor tale, am simtit cumva textul asta ca pe o spovedanie in fata unui preot sau o confesiune pe patul de moarte habar n-am de ce...
daca te simti astfel esti mort e o chestie care mi-a ridicat parul in cap prin gravitatea simtirii si chiar tragismul ei...
singurele chestii pe care le-as vedea altfel sunt aci:
\'indiferent de motiv n-ai avut timp să
cureți tălpile
porti o istorie întreagă
umbră a lumii prin care ai trecut ne
observat
nu-i nimic se va evapora la prima gură de vin
podeaua abia dacă va păstra conturul unor bocanci fără nici o idee\'.
cam asa... sper ca nu deranjeaza, da\' mie asa mi-a placut mai tare! :)

desigur adelina, nu alina...
scuze pentru greseala... e cam de dimineata, cam putina cafea si neuronii un pic mai somnorosi... :D