not being dead

nu merge ca ars poetica, pentru că e o simplă captare a unei imagini despre, cum spui, a trăi. și tocmai că e sensul lui a trăi care e prioritar în raport cu a scrie, copilul neavând conștiința necesară actului de a scrie.

astfel că ultimul vers strică tot.

mă refeream la ideea detașării absolute, a libertății și a dezinhibării..
mai văd.

dimineață un copil
își înfunda papucii în
bălțile de pe trotuar

m-am gîndit să-mi îndes
capul într-un tort cu multă miere,
să mă așez pe marginea drumului
și să cînt

despre cum ar trebui
să-mi trăiesc sfârșitul fără moarte

o variantă, doar pentru că în esență e o poezie foarte bună

sau,
despre cum ar trebui
să-mi trăiesc sfârșitul fără durere ș.m.a.

îmi place varianta ta.
exprimă un adevăr al copilăriei: ea nu rezervă timp pentru a ne gîndi la moarte.
modific.
mulțumesc de trecere.

un sfârșit fără moarte este de un pesimism crâncen, care nu are nimic în comun cu candoarea (scuze pentru cacofonie) copilului, cum nici cu faptul că nu știe ce înseamnă moartea.

așa că, iarăși, finalul dărâmă tot.

de ce nu se poate termina acest text de o manieră simplă și deschisă?
de ce trebuie o concluzie filozofantă?....

atunci rămîne:
e despre cum
să trăim

simplu și lasă interpretarea la discreția cititorului.

e bine că sunt începător și nu pot da stele, pentru că aș fi făcut-o acum, așa, la un prim impuls. ne faci să simțim practic cât de vii suntem și cât vrem să ne afundăm în ceva, să strigăm ceva ori să știu eu ce. îmi place cap-coadă și e unitar, totuși calupul cu băiețelul e bestial

tschuess

Pe mine poemul, asa cum e el acum, ma trimite cu gandul la filmul lui fellini, la strada.

acolo sunt cateva momente de o sensibilitate frapanta. si acel tort si acel cantec, si chaplin, acolo m-au trimis. dar nu e lumea aceea pestrita si vie si casabila aici, e doar evocat cumva, pe suprafata unui fapt, evdeniment.

diana, am citit poezia, am citit si comentariile si sunt de acord partial cu ce au scris antecomentatorii, in sensul ca ultimul vers strica...
prima strofa cu baietelul e intr-adevar cea mai cea! :)
de ce nu ai lasa un final deschis cu un singur vers in ultima strofa, adica: \'e despre cum\'...
asta zic eu care nu ma pricep sa imi rescriu poeziile dupa cum zic altii! :D
p.s. parca si titlul ar fi de schimbat, fiindca imi pare ca in felul in care l-ai scris dai concluzia inainte de citire, si nu e bine... e prea mura-n-gura...
altfel, o poezie scurta, ultraconcentrata da\' faina! :)