Anca-Iulia Beidac

uite aici m-a dus cu gandul poezia asta a ta, adriane:
http://www.youtube.com/watch?v=FRnWZG148u8
acelasi ton dulce-amar, un pic de je m\'en fiche masculin, ca nu cumva sa para barbatii (prea) sensibili, combinat cu un sentiment de dragoste cat se poate de real...
unele dintre versuri sunt asa, voit copilaresti, da\' si mai frumoase din cauza asta... parca m-as fi uitat la o pictura naiva citind textul tau.
am recitit-o de cateva ori ieri si, de fiecare data, mi-a placut mai tare!
foarte reusita poezie! :)

si pe mine m-a atras tot titlul aici... si mi-a placut, encore une fois, ce-am citit!
as face mici modificari, adica exact alea de care ti-a zis si alex mai sus, singura exceptie fiind la versul cu frumoasa preacurata zapada, unde eu as lasa doara frumoasa in loc de zapada... ce sa-i faci, great minds... :D
in rest, o poezie frumoasa pentru o zi cu multa zapada...
mai viu, desigur...:)

ne citim, stefi, adica am mai poposit putin in pagina ta, si am gasit si alte poezii ce-mi plac... cum ar fi asta!
am doar cateva mici obiectii, nu fiindca zic eu c-ar fi mai bine asa, ci doar pentru ca mi s-au parut in plus cateva chestii, adica: \'si\'-urile din prima si a doua strofa (nu si din a treia, insa!:) ), si ultimul vers nu-mi \'suna\' bine... nu stiu sa-ti spun ar fi mai, dar asa cum e acum mi se pare ca scade cumva din poezia asta, care o gasesc foarte reusita!
mi-a placut in mod deosebit acea slabire ca un greier de iarna si acea cadere ca o ninsoare ce-ngana colindul...
o poezie faina, scrisa, probabil, tot dupa o alta noapte cu muuuulta cafea si cioco, nu?! :D

poezia ta e ca un val de aer curat de iarna... foarte placuta citire de duminica dimineata!
retin versurile: \'țin jaluzelele trase tot timpul
ainafety afară sunt lănci veninoase. de ger. și oameni uneori.\'
ultimele doua strofe mi se par foarte reusite! la fel ca si inceputul in care te intanzi spre lumina in dimineata cu singuratatea atat de clara...
mai trec, sa stii... :)

am auzit si eu asa, in fuga, de porcaria care se intampla cu pensiile astea in general, si cu prunariu in special...
ce sa zic, am zambit oarecum trist cand am citit textul tau!
da, rusii si americanii n-or avea veci nevoie de adeverinte din astea de la Doamne Doamne ca ei stiu mai bine ce si cum...
faina lectura! :)

asta mi s-a parut o superpoezie! de la cap la coada si viceversa, construita perfect, fiecare vers creste din cel anterior, cu imagini puternice si... ce mai, e de premia(n)t, dupa gusturile mele! :)
aici:
\'câteodată știu să spun de câte ori pe zi
îmi străpung carcasa inimii liliecii\'
si aici
\'mă îmbrac tremurând în trupul unui crab
îngropat în cochilia unui melc mic
de apă\'
am gasit eu \'miezul\' poeziei asteia, adrian!
foarte placut surpriza aceasta lectura!
nu stiu inca exact de ce dar versurile alea doua cu liliecii ce strapung carcasa inimii m-au dus cu gandul la imaginea lui prometeu cu ficatii mancati in fiecare zi de trimisul lui zeus...

mi-a placut mai tare asa, desi tre\' sa spun ca mi-a placut si asa cum arata acum:

\'țin degete încleștate
să nu viscolească din ele
cuvinte


ochii tăi reci
ferestre de
cenușă

sufletul deasupra
unei lumânări
îi curg lacrimile\'

continuarea acestui proiect mi se pare extraordinara fiindca este chiar grozav sa afli alti oameni preocupati de literatura si alte arte frumoase in lumea asta guvernata aproape exclusiv de mercur...
acum un an sau doi imi tot propuneam sa vin sa (va) ascult cum cititi poezii... n-am reusit... poate 2011 o sa fie un mai bun pentru mine, si din punctul asta de vedere...
in orice caz, felicitari organizatorilor si viata cat mai lunga & notorietatea cat mai mare pentru acest proiect!

nastia, ce scrii tu aici este cutremurator! am citit cartea irinei 6, azi de dimineata, dupa aceea ti-am vazut comentariul si mi-au dat lacrimile...
am citit de la 1 la 5 apoi si trebuie sa-ti spun ca mi s-a parut pe cat de frumos pe atat de tragic... nu am cum sa spun cum sa spun ca stiu ce simti, durerea unei mame care isi pierde copilul si se chinuie sa-l recreeze din amintiri nu se poate compara cu nimic...
dar tu poti, prin aceasta carte a irinei pe care ai inceput s-o scrii, si pe care o scrii atat de bine, poti, deci, s-o tii pe irina langa tine mereu... si, mai mult, poti sa-i faci si pe altii s-o cunoasca, chiar daca nu la modul ala obisnuit in care se cunosc oamenii de obicei...
sunt foarte impresionata de ce am citit aici, atat din punct de vedere literar, mi se pare un inceput de roman foarte, foarte bun, cu detalii surprinse atent si o gingasie aparte in care descrii sentimentele, pe irina, pe matias... dar si uman...
sper sa scrii in continuare cartea irinei, si, de ce nu, sa o si publici intr-o zi!
foarte incantata de aceasta proza si bucuroasa c-am dat peste ea si am citit-o!

aia din final, cu mancatul! s-ar putea sa piarda personajul asta al tau ce-i mai bun pe lume din cauza de necunoastere in ale gastronomiei...
anyway, dupa ce-i zici sa-si schimbe regula asta, poti sa-i spui ca-mi place de el, si apreciez felul in care da imaginar din labute sa-si acopere murdaria imaginara...
versul cu tacerea care il duce in lesa este mult prea cliseu, dupa mine, care nici macar n-am citit atat de multe poezii... la fel si cel cu imblanzirea personajului de catre intuneric...
in rest, mi-a placut de personajul tau, desi mi se pare foarte trist, cu tot cu gagica aia a lui din londra (sau si aia e doar imaginara?! :D)
faina poezie, emil!

adica la fel de fumoasa este poezia asta a ta, mihai...
si daca nu pentru altceva decat acea pentru acesa asteptare lusitana si ultimul vers, culesul apei pentru aceleasi flori, invatat fara truda, mi se pare o poezie de exceptie...
ma bucur tare c-am citit-o si ca a mai citit-o cineva care a vazut frumusetea ei si a putut s-o faca sa straluceasca putin mai tare...
o sa mai trec prin pagina ta, mihai... :)

poezia asta imi place... da\' nu poti, chiar nu poti sa-ti dai pleoapele peste cap... si nici nu suna cum trebuie versul ala... poate te gandesti sa inlocuiesti cu altceva pleoapele...
altfel, mi-a placut paranteza cu schepsis de la inceput, adica esti si diana si ana, un nume special ales, sunt convinsa, fiindca ana inseamna multe... zic eu...
si mi-a mai placut tare ideea cu palma fara linia vietii...
fain!
mai viu, desigur! :)

mi se pare acest text... inteleg ca autorul avea/are bune si laudabile intentii in privinta resuscitarii vietii culturale din targu jiu si a promovarii operelor lui brancusi, insa felul in care a redactat acest text nu este deloc atent si asta dauneaza mesajului....
pe langa diverse greseli gramaticale (cum ar fi virgula de aici: \'Și, poate, că la un moment dat, cei care au, puterea de a numi manageri\') si acel targu jiu care e cand \'tg-jiu\', cand \'tg jiu\' fara cratima, (desi ma indoiesc de corectitudinea acestor abrevieri mai ales intr-un text de acest gen), diferite repetitii care fac textul si mai obositor (locul asta, lucrul acesta, aceste lucruri) de parca ar fi intrat cuvintele in sac, nu am inteles daca tot e un revoltat autorul articolului de ce nu spune lucrurilor pe nume?
am citit de 2 ori, si nu am priceput, zau asa, de ce nu stim cum il cheama pe primar, cine is alea 2 fundatii americane, ce ganduri \'vrajmase\' au in privinta operelor lui brancusi, care is oamenii aia \'rai\' care \'activeaza in sectoarele vietii culturale\' (la asa limbaj de lemn ce sa mai comentez...)...
cred ca ar fi meritat un articol mult mai ingrijit scris si cu eventuale solutii ca asa, numa\' sa ne jeluim ca la inmormantare nu duce la nimic si nu rezolva nicio problema...
probabil ca articolul este doar ca sa atraga cititori si nicidecum fiindca ar fi andrei novac interesat de soarta lui brancusi... si titlul chiar e bombastic rau de tot!
si fraza de incheiere e ca la o compunere de gimnaziu cand elevul s-a grabit sa incheie si nu prea a stiut cum...

am zmabit cu gura pana la urechi aproape cand am citit textul asta... si comentariile parca or fost la fel de delicioase... zici ca acolo o doare pe moarte?! :D
mie imi pare o poezie deosebit de reusita, ceea ce e chiar curios pentru mine, fiindca, de regula, nu suport chestiile cu rima...
da\' asta a ta mi-a placut peste poate! :) m-ai facut sa zambesc ~ rad dis de deimineata si multam pentru asta!
asta e partea mea prefereata, cu toate ca tare greu mi-o fost sa aleg, ca si soarele ala bleg si mustaciosul care iti zambeste si renii aia sunt super! :)
\'Mă pișc de nas – suntem aproape vii.
Sub cerul fulguind cu un pistol
Dansăm cadril și spargem farfurii\'
mai trec, desigur!

ca tot mi-adusasi aminte de kriss kross, iaca: http://www.youtube.com/watch?v=010KyIQjkTk
mi-a placut nava asta, emilian, ca si toate navele tale... si toyota, si pantalonii aia rupti in cur, si mortii aruncati pe masa si eviscerarea, evacuarea, evaporarea... da\' fiindca tot bagasi textul la continut explicit nu pricep zau cum de nu ai scris ejacularea la cuvintele alea cu e... ca mergea mai bine decat evacuarea aia, zic eu...
is mai multe poezii aci, zic eu, si nu doar din cauza ca textul e ceva mai lunga decat is obisnuita eu, ci fiindca ai mai multe idei, planuri, poate chiar prea multe pentru o dimineata in care esti matelot... :D
finalul, as usual, de nota 25:
\'cam așa te-aș urma
pentru că viața își recunoaște viața
întotdeauna\'

p.s. am auzit ca ar face bine cafeaua ultrablack cu muuuulta lamaie... daca se poate suporta combinatiunea... ;)

recitind textul asta muscator de ironic, si la fel de adevarat!
subscriu intru totul la cele scrise de tine aici, adrian, cu tot cu titlu si concluzii enumerate ca la mate 1, 2, 3.
probabil ca nostalgicii aia de care amintesti in text traiau pe vremuri din sume primite ca urmare a scrierii unor texte indoielnice dar placute vederii conducatorului iubit si adulatorilor de sub...
placuta recitire! :)

alaltaieri, adica fix in ziua in care ai scris poezia asta, lucian, am fost la judecatoria deva! hmmm, eram in sala si, pan\' la cauza mea, chiar m-au batut niste ganduri oarecum similare cu ce gasesc aci, in poezia asta... numa\' ca, in cazul cu pricina, omu\' se ineca in timp ce trebuia sa spuna da la un divort pe care nu-l vroia nicidecum... era atat de trist, ca mi-a oprit cuvintele in gatlej...
mi-a placut foarte tare poezia ta! foarte tare! comparatia asta cu martoaga si finalul cu inculpatul care isi tragea, gafaind, moartea la groapa, sunt niste imagini care greu iti mai pot iesi din minte!
ma bucur ca am gasit poezia asta! :)

am citit azi dimineata doua poezii cu ferestre. asta a ta mi-a placut maximal, adrian!
imi place tonul, imi place mesajul, rezonez cu toate ideile pe care le-ai asezat aci...
\'Mult am de lucru în iernile grele
și mai sînt și greșelnic. Mult sufăr dar e frig
și nu-mi aduc aminte...\' bucata asta m-a dus cu gandul la Tatal nostru, unde ne cerem iertare pentru pacatele noastre...
da, o femeie este un om cu ferestre! mai frumoasa definitie nici nu cred c-am citit!
incantata de poezia ta, adriane! :)

am citit acuma prima oara o bucata de proza scrisa de tine (credeam ca scrii doar poezii).
nu gasesc nimic de obiectat, mi se pare un text foarte bine scris, cu imagini foarte puternice si adevarate. unele chiar jucause, intr-un contrast evident cu mesajul trist al acestui text (mi-a placut foarte tare, de ex, acel pui de pisica albastra [albastru de rusia, presupun... :) ] cu care compari intinsul de la trezire.
sunt multe lucruri de remarcat in acest text.
all in all, un fragment puternic si sugestiv. trag speranta ca e doar o bucatica din ceva mai amplu, fiindca ar fi chiar pacat sa nu continui.
un cititor foarte placut impresionat! :)

mie mi-a placut sa citesc poezia asta a ta... imi place de la inceput si pana la sfarsit, cu o singura exceptie, versurile alea scad poezia, din pacate. eu as zice sa le regandesti putin. de astea vorbesc:
\'dă oarece lumină
chipului meu care
se urcă pe
pereți\'
altfel, este o poezia frumoasa, trista rau, dar frumoasa tare...
mai viu, desigur! :)