Bufonadă

Pacat ca nu ai respectat toate
regulile sonetului.

Oricum, ca sonet modern, ce a
iesit e cu adevarat deosebit.

Imi pare rau ca nu pot acorda
stelute. Textul ar merita macar
una.

ștefan, vă mulțumesc.
este doar o încercare.
n-am mai scris până acum sonete.

Consider că textul acesta este un prim \"draft\" a ceea ce-ar putea ajunge un sonet foarte bun. Cu alte cuvinte, e perfectibil. Ideea îmi place.

mai degrabă o să rămână \"draft\". n-am cum s-ajung să scriu sonete foarte bune din simplul motiv că acest stil cere exercițiu, iar eu am scris poezioara aceasta aflându-mă într-o stare de rară, dar foarte rară Beatitudine.
multumesc

draga silvia,
acest poem pe care tu însati îl numesti\"bufonada\" este scris à la manière de anumitor poeti culti si de succes(real ,nu doar popular...emil brumaru,foarta etc...)
pentru tine nu e greu de a-l realiza ,dar ar mai trebui cizelat pentru a fi indiscutabil
prefer stilul cu care ne-ai obisnuit ,desi se vede ca îti place sa ne faci surprize si daca îti face placere continua investigatiile pe acest teren delicat
talent ai cu carul !

cred ca nu te prinde prea bine stilul asta (cel putin aici). e drept, incerci sa para firesc, dar mie nu-mi transmite ptrea multe. apoi o cacofonie merge, o poti justifica, dar sunt doua. ma rog, cred ca daca faci exercitiu o sa capeti si deprinderea asta, restul tine de geniu.

eu in general nu inghit rima in acest caz insa
beatitudinea ta imi aduce aminte de dr.jivago secventa aproape de sfarsit / conacul boieresc inghetat /

si de
bizar foarte bizar deoarece joan baez nu are nimic de-a face cu boris pasternak

\"love song to a stanger\"

\"how long since I\'ve spent a whole night
in a twin bed with a stranger
his warm arms all around me?
how long since I\'ve gazed into dark eyes that melted my soul down
to a place where it belongs to be?
all of your history has little to do with your face
you\'re mainly a mystery with violins filling in space

you stood in the nude by the mirror and picked out a rose
from the bouquet in our hotel
and lay down beside me again and I watched the rose
on the pillow as is fell
I sank and I slept in a twilight with only one care
to know that when day broke and I woke that you\'d still be there

the hours for once they passed slowly, unendingly by
like a sweet breeze on a field
your gentleness came down upon me and I guess I thanked you
when you caused me to yield
we spoke not a sentence and took not a footstep beyond
our two days together which seemingly soon would be gone

don\'t tell me of love everlasting and other sad dreams
I don\'t want to hear
just tell me of passionate strangers who rescue each other
from a lifetime of cares
\'cause if love means forever, expecting nothing returned
then I hope I\'ll be given another whole lifetime to learn

\'cause you gave to me oh so many things it makes me wonder
how they could belong to me
and I gave you only my dark eyes which melted your soul down
to the place where it longs to be\"

joan baez

Da, Angela, se pare că nu mă prind bufonadele :), deși mi-a plăcut să mă joc un picuț à la manière angélique.
vă mulțumesc frumos pentru votul de încredere în talentul acela...poate iluzoriu, poate \"palpabil\".

Leonard, am să-ți răspund à la manière Leonard Ancuță, dacă tot suntem în subsolul unei bufonade. Ar suna cam așa: \"Eu nu sunt vinovată că ochii tăi nu pot să vadă și inima ta nu poate să simtă genialitatea, frumusețea și capacitatea vizionară a poeziei mele.\" am să încerc să fac niște exerciții \"cabrate\" la sugestia ta, să vedem ce-o să iasă. numai să nu dea dumnezeu să iasă ca o sticlă din vagin. apropo, te-ai întrebat vreodată cât cântărește creierul tău? pentru că, dacă creierul unui adult normal ca și mine și cei mai mulți de pe agonia cântărește aproximativ 1375 de grame, al lui eminescu de exemplu ( deși nu înțeleg de ce) 1490 grame, al tău sigur ar trebui să cântărească după umilele mele socoteli ( deși, n-am avut niciodată probleme cu matematica) cam vreo 2500. îți dai seama? de asta concluzionez că acele două cacofonii din bufonadă cântăresc mult mai puțin în comparație cu multe versuri alese de-ale tale, asta dacă e să ne ocupăm cu determinarea greutății unor prostii. aa, și să știi că pe moarte o doare-n cur cum te prinde sau cu câte volume. să ne citim de bine!

Alexandru, poate ne unește pe toți, inclusiv pasternak și joan credința în rostul poeziei. mulțumesc frumos că treci.

eu, daca ma lasi, pastrez versul din urma. impuscatul asta bleg e fermecator. In rest as avea unele obiectii, observatii, sugestii, etc., dar nu le mai insir ca sa nu ne mai obosesc pe amandoi. Pe mine scriindu-le si pe tine citindu-le.

am zmabit cu gura pana la urechi aproape cand am citit textul asta... si comentariile parca or fost la fel de delicioase... zici ca acolo o doare pe moarte?! :D
mie imi pare o poezie deosebit de reusita, ceea ce e chiar curios pentru mine, fiindca, de regula, nu suport chestiile cu rima...
da\' asta a ta mi-a placut peste poate! :) m-ai facut sa zambesc ~ rad dis de deimineata si multam pentru asta!
asta e partea mea prefereata, cu toate ca tare greu mi-o fost sa aleg, ca si soarele ala bleg si mustaciosul care iti zambeste si renii aia sunt super! :)
\'Mă pișc de nas – suntem aproape vii.
Sub cerul fulguind cu un pistol
Dansăm cadril și spargem farfurii\'
mai trec, desigur!

sonetul e meserie, e arta, e profunzime
aici nu este un exercitiu rau,
hai, la munca, asa-mi zic si mie toti, asa ca dau mai departe....

casuta cu ciuliniL! bravo
si vai
imi place sa spargem farfurii!!!!

Paul,
poți da un copy :) mulțumesc de semn.

Anca,
nu știu ce-ți plăcu mai mult :) mai treci.

Anni,
a fost un exercițiu de înviorare, dis-de-dimineață, când să ies un pic din lumea adâncimilor. și e frumos la suprafață. mulțumesc.