Vara noastră

’’Lanul de grâu’’-
soarele se depune
pe fiecare spic.

’’Ploaie de vară’’-
sonorități
de cer înfuriat
vânăt la față.

’’Floarea soarelui’’-
un sine rotund
pictat cu substanța
soarelui.

Răzvan, frumoase poemele tale mustind de metafore. În construcția unui haiku reușit nu sunt permise deși ușor voalate mai trec. Personal am învățat din mers să delimitez genurile, ce nu-mi este permis în haiku dezvolt în altfel de poeme. Aș putea spune că scriu la extreme, texte lungi, vers alb neconstrâns de reguli, în care metafora este la ea acasă, alternând cu texte în doar câteva silabe, evazive, delicate și rigide în același timp. Fascinația golului și limita plinului provoacă imaginarul intim plutind dincolo de concret și-mi spun deseori: uite e bine, stam pe același pământ cu copacii, greierii cântă și ...pietrele tac. Ne strecurăm, ne trecem nevăzuți într-un un prezent al digitalizării care, să recunoaștem, ne acaparează încet, și încet ne vrăjește.

ploaia de vară –
numai ea nevăzută
trecând hotare