ana maria ciubotariu

...tată, de ce-i întunecat cerul și pasul dinainte-mi încotro mă duc când mă chiamă clipa ce vine, cu glas de salcie mlădie ca și speranța ...uite, eu vreau să plec acolo, sus, este o stea

am văzut vai și nu aș vrea să-l fi văzut, corul logodnicelor, acele tinere femei, unele dintre ele nici nu apucase să facă dragoste cu feciorii azi suspendați între cer și pământ, corul îngână

mâna, îmi lunecă încet pe lângă trupul obosit, cealaltă - sprijinind o falcă peste care se varsă un cap mustind electric - amorțită, o funie de fum șerpuind înaintea ochilor un miros greu, de

inventam saluturi noi, aruncam cu pietre în balta sorții pentru că și ...invers ne prefăceam în ulii și zburam deasupra viselor unuia a celuilalt pe când erau abea ... pui adunam flori de câmp cu

tu ?! dacă ai avea un măr al cunoașterii, ca să nu mă prind de înșelătorie mi l-ai aduce sub formă de gem - iată, unde a ajuns femeia , cu sandale din piele de șarpe ! mâ întreb, de te

mă întreb, dacă aș putea, din firele gândurilor să împletesc o pânză și cusind-o cu săruturi să-ți fac iubito veșminte mâ întreb, dacă apoi te-aș dezbrăca aș mai găsi aceeași femeie

pentru că, iubirea-i totdeauna despotică, nici nu știi clipa... exact când îți intră furtunos în casă, ocupând-o toată pentru sine abuzând de procedee, undeva în subteranele întunecoase ale

picior peste picior, tigara ai uitat s-o scuturi ganduri, aiurea iti ies prin pori ca un soi de transpiratie morbida verde-omida, ochii tai ca si in inima, face cadrul perfect cu fum, cu abur de

intre eu si tu nu Au ramas doar dejghiocate mirarile - noi? - nu ... Poate fi mai ironica de cat a fost orice tentativa de sinceritate , fiindca stiu , culmea, acum ar fi reala tu cu

la ora cand amintiri doboara suisul iti pare mai greu coboara linistea ta iar , in tulbure , nestiut pana acum fluid se inchid in urma ta porti la ora cand te cara, piezis

revoltata, despletita, arsa, fugi coama visului s-ajungi ca la san , tainic varandu-l, imblanzindu-l in camasa larga a noptii, singurica, in pat sui, bagi manuta dupa el, sa-l alinti macar un

...ssst! stai nu te mișca, nu vezi cum visul se-nalță dintre noi, odată cu el și iubirea ca un abur scurt suntem doar eu și tu, acum într-adevăr singuri singuri taci, cuvintele se-ntorc

aburinda piele, prinsă - electric ecou al simțurilor - în tremur ascuțit ochiul ușor - precum o undă a lacului limpede - se mișcă în căutarea lumilor înalte mâna nu-și mai găsește locul -

cețuri vii zori gelatinoase, ude potecile toate o pasăre sub ram subțire, mlădiu, își scutură scurt aripile stropindu-mă; - sunt în drum spre tine tu nu știi; lumini lunecoase, peste ramele

pe drumul vechi, care a crescut pe o tâmplă de copil, mânându-și visele-n culori celeste trecând umbroase văi, cu o mirare simplă, urcând întortocheate, multe, neterminate creste mă regăsesc

ego nu , este tipar în care să intre aceste două biete litere: EU ascuns în măduva care înghite fiece compromis - morbul solitudinei ucide orice surâs, greu mă ține-ntre vintre,

cu litera mare scriu mama sa vezi stiu, lacrimi - cirezi, pasc obrazul tau , nu - nu ma pune mama cu nume cu tot in albia lor iti mai amintesti cum , furam noptii pana si ultima

rock sunet , izgonindu-ma in unghiul oprit nici o farama de loc , nu mai este in mine de atat spleen din coarde atinse cu nerv , sunet ce ma impinge - pustiului iarasi ma dau serv - nu mai este

rapus devorat de metafore, in capcana de sticla - lumea isi lipeste nasul pe dinafara, holbandu-se, inventand cu acest prilej , bucurandu-se intr-o sine ascunsa, nevoia de pietate

rapus devorat de metafore, in capcana de sticla - lumea isi lipeste nasul pe dinafara, holbandu-se, inventand cu acest prilej , bucurandu-se intr-o sine ascunsa, nevoia de pietate

imi imping pasul, imi stai in coasta, aceasta era, se vrea, iubito, a noastra, toata; roata ploua stropii drept in ochi , devin bolovani jilave aspiratii ne ploua marunt , peste

am uitat mirosul ierbilor noastre tata gata de coasa, in lungul drum spre casa mi s-au rupt toate corzile, una cate una, puntea-i ramasa doar in subrede podele, leganandu-se ca in hora,

șotron întins pe asfaltul copilăriei, vrând ca măcar pentru o clipă să -mi surprind mirarea de pe chipul acela de atunci întins pe asfaltul fierbinte, azi, joacă șotron copii pe trupul meu,

verde-albastru, gândul rupt; oxidate așteptări lunecă-n adânc purtate: ploi metalice tăioase, le scufundă dedesupt iar din vânturi se preling un fel de șoapte, cânt sălbatic, dans străin,