Poezie

ego

2 min lectură·18 martie 2002

Mediu

ego

nu , este tipar în care să intre

aceste două biete litere: EU

ascuns în măduva care înghite fiece compromis -

morbul solitudinei ucide orice surâs, greu mă ține-ntre vintre, două

litere

vocale

orale

strigate cu strigăt din tun, din fluture suav, bolnav de nebun, imploziv, carnal

scrijelite-n umbra bobului de nisip

EU, încalec toți caii care zburdau pereții umezi a-i caselor în care

poeții, filozofii, exclușii lumilor apuse

despuiau cuvintele, ca pe niște târfe, spălându-le apoi în propria lor frică

înșelând fie și pentr-o secundă - dar ce-i secunda?! Strunjește-n oase

drum?!

EU, aici, un fel de acolo, un fel de atunci, trăgând pe brânci,

disperarea de a ști că sunt născut

beția nebună a speranței și cumplita plinătate a acestui EU

dau totul, când nu dau de la mine, cer lumii întotdeauna

mai mult și-mi pare că fiecare ar trebui să mulțumească soarelui

fiind că EU exist

------------------------------------------------

întorc pe dos apoi acel eu și plâng, într-un obraz nevăzut de oglinzi

o lacrimă totală, un pic mai mare decât mine mă înghite dizolvându-mă

lacomă, flămândă;

ne naștem groaznic de singuri, cu măduvă,

cu măduva de compromis, cu talpă de vis - urmă pe celule nervoase

ce urme, ce urme frumoase...!

003.343

ana maria ciubotariu. “ego.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-maria-ciubotariu/poezie/15698/ego

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.