spune-mi, de ce culorile se topesc și sfârșesc în galben; -un fel de geamăn,
un altul , la un pas de mine, mă urmărește alungindu-se, imitându-mi neputinți
când strig, când invoc culoarea ta,
poet?
știu
prin neumblate unghiuri , mă duce încă
norocul
nu-i știu a-i da un nume, să-i zicem zori, să-i zicem bob de lumină ,
să-i zicem azi
viu
îmi crește pe frunte , pe falca stângă , pe
tango
vis curgând
mama mă cheamă acasă, strada mă cheamă
rupt
secol nou, astăzi te-am cunoscut
astăzi,
...acum o mie de ani....
- în era calculatoarelor
iubita mea are bani, mă poartă prin
sub stânca
grea
nici pasăre , se așează doar timpul parcă,
să-și mai tragă sufletul;
sub stânca aceea stau toți care au gândit pentru mine
eu
nu mai trebuie să fac nimic
cei care vin
mă
nu este nimeni stăpân
peste nimic
lumina nu se mai întoarce la izvorul ei , aceeași -
sunetul , când se poate cuibari din nou în coaja viorii !
totul se împarte , totul
când nu mă mai miră ,
ziua ,
cum iși schimbă veșmântul in fața mea
fără nici o umbră de pudoare , uite așa : furoul mustind de stele , iar în zori
bluza
îmi saltă-n neștiute ceruri gândul,
îmi rupe cețuri vii sădind din lacrimă suis,
mă poartă pasul greu pieziș
și nu știu unde-mi e pământul
din muzici vechi aduc speranței seva
cerșesc din
a-XVII-a
dincolo de ispite
intre acest cantec si umbra pierduta
gol
ca si in privirea din urma
risipite, toate dorintele de bine, incotro...!
-uite asa, toate
cuvintele imi stau
