Poezie
ecou
1 min lectură·
Mediu
ecoul
plesnind
stanca colturoasa,
firava, singura floare
tremura
varfurile
brazilor
scurt vibreaza
purtand ecoul spre radacini
adancurilor
soarele
impinge
masivul rostogolindu-l
parca
peste valea umbroasa
pasare
nenumita
virgula intre albe cuvinte, zboara
prea sus
om
nu trecu de milenii
unghiul acesta ascuns-
ecoul unde isi mai are izvorul?!
014255
0
LS