am gasit

când nu mă mai miră ,

ziua ,

cum iși schimbă veșmântul in fața mea

fără nici o umbră de pudoare , uite așa : furoul mustind de stele , iar în zori

bluza subțire , bleu fluturând în adieri noi

când nu mă mai înțeapă

cornul

blând al după-amiezei albastre de iarnă

și mi se scurge înserarea lin , ca și cum aș sorbi-o

auzindu-se doar foșnet de astre , în trecerea lor

atât de maiestoasa și totuși , așa de discretă

când nu mă mai frământă acest \"când\"

- am gasit

locul unde lutul , poate împrumuta forma mea

și timpul , nepreumblând prin venele mele haotic

își poate îngadui răgaz , măcar cât

să-și răsucească arcul...