sotron

șotron

întins

pe asfaltul

copilăriei, vrând ca măcar pentru o clipă să -mi surprind mirarea de pe chipul acela

de atunci

întins pe asfaltul fierbinte,

azi, joacă șotron copii pe trupul meu, neștiind - sărind

un pas într- un picior, încă unul , sar cu amâdouă iar într-un picior...

mirosul, vântul copilăriei îmi dilată nările, ca un țiuit prelung,venit din prea-departe

firmituri din colțul de pâine strâns în mână, iar, sunete trunchiate caldura lacrimei,genunchi

zdreliti, mama ce nu ma mai sriga - chiar mama: tu nu mai strigat niciodata cum faceau alte mame, tu nu ma strigai , tu nu ma strigai ! -

........................................

azi,

joaca sotron

copii, peste trupul meu, intins pe asfaltul...