Poezie

moment

1 min lectură·18 martie 2002

Mediu

aburinda piele, prinsă - electric ecou al simțurilor -

în tremur ascuțit

ochiul ușor - precum o undă a lacului limpede - se mișcă

în căutarea lumilor înalte

mâna nu-și mai găsește locul - explorând parcă pentru întâia oară

în nisipul fin, fin, lichid,

buzele săvârșesc sărutul care deja a pornit , înainte de atingeri

în carnea lor mustind

și mintea, oh, mintea, devine o altă ființă, străină , un pic ostilă

în prejma încinsă

ca din misterul pământului, din profund, un urlet prelung, de lup alb

în gâtlejul arzând se rostogolește

cascadele își află izvorul altundeva , față de unde-l știai, mă strângi

în această clipă tocmai se arată

chimic, universul se descompune, se recompune, peste noi ca o haină

în care pacea cu gesturi line ne îmbracă

privindu-ne, coborâm unul în odăile celeilalt, uimiți - ne regăsim

în fiecare : locuiam deja

........................................

ușor te strecori, pleci - lângă mine stă un zâmbet cuminte, cum l-ai lăsat...

în momentul acesta te simt, cotrobăind prin mine

........................................

femeia fără nume, bărbatul fără nume, un curând care-i uită

în imposibila clipă, fără nici un regret

003.126

ana maria ciubotariu. “moment.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-maria-ciubotariu/poezie/15701/moment

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.