ana andone

O minge de foc Îmi sparge fereastra Pe când sufletul A prins să zboare, Fluture năuc În noaptea magică, Căutând sânziana lui, Ca să bea împreună Din roua dimineții Veșnicia...

Mestec ideile tale. Uneori au gustul dulce amărui Al gutuii pusă la geamul Copilăriei mele; Alteori au aroma teilor Pe sub care mi-am plimbat Cândva iubirea mână-n mână; Azi am gustat

Urcată pe-o scară de vis, Am frânt colțul lunii, Așteptând să-mi picure Dulceața luminii Pe buzele însetate De dor... Mi-am îmbrăcat rochița Croită din parfumul teilor Și vânez pe cer

M-am adâncit în sufletul orașului Tot mai des pângărit de reclamele Indecent de sclipitoare Ce-și sparg luminile rotitoare În ochii mei prea obositi De viață. Căutam liniștea ... Ciudat

Dacă ți-ai negociat viața Pe confortul închis Într-o sticlă de parfum Lancome, Poți privi spectacolul Printre zăbrelele Locului confortabil de la lojă. Dincolo sunt ceilalți, Fără

Copacii au sunat a vară... Doar în mine mai persistă starea de toamnă pe care am căpătat-o când am gustat din miezul amar de nucă ce adunase în el povestea tuturor vieților mele trecute. Poate

Relief confuz Cu instabile Dune sentimentale În bătaia vânturilor Ce suflă întotdeauna Dinspre ceilalți. Din când în când, Pe culmi, Se formează piramide De trăiri efemere, Semn

Și nu-i decât O banală poveste de iubire, Pământul Primind vântul solar. Eu însămi Pot scrie iubirea-mi Pe cerul polar Într-o nouă auroră boreală. Vezi,aștept Dovezi de simțire, Mesajul tău

Pe strada pustie Noi trei... Eu și umbra mea Și umbra mea. Când nu ai sufletul Transparent, Mai târăști după tine Încă o umbră.

În pătura verde Scântei parfumate, Triluri din iarbă, Chemari în liniștea caldă. Și-o minge portocalie Leganată de oceanul de stele.

În mine, În afară de mine, Aceeași esență. Nasc Și renasc Femeie! Ziua și noaptea, Raiul și iadul, Altar pentru tine, Iubire.

Am închis fereastra De teamă să nu-mi zboare Gândurile cocori... Pliez cu grijă Esențe de emoții, Vis lângă vis. Doar un senbazuru Mă mai desparte De inima mea.

De la o vreme Sunt alergică La mine însămi. Așa se explică De ce obișnuiesc Să mă privesc mereu Cu ochii închiși. Nu înfrunt,nici nu fug, Ignor. **** Nu credeam

Am umărul stâng mai drept decât dreptul, Cu toate că duc aceeași povară. Și fruntea înaltă de vise mi-e plină Și viața anostă începe să doară. Mi-e trupu-nsemnat de normale

Credeam Că dacă sparg clepsidra Netezesc ridurile pădurii Și opresc drumul vieții Către moarte. Amară iluzie Cu gust de speranță! Am spart-o... Și n-am obținut decât Praf în vânt.

Iubește, Alintă, Dezmiardă Sufletu-mi blând, Apoi sărută-l Pe frunte Și du-l încet La culcare În timp ce-i citești O poveste Cu Făt-Frumos. http://www.youtube.com/watch?v=-9tKRk1E41c

Era un schimb inedit, Căci niciodată EL și Ea Nu-și mai dăruiseră Iubirea Într-o frunză... În verdele viu Se împleteau cerul blând, Lumina lină, Auriul ochilor ei Și sufletul lui Plin de

Þi-am privit pe furiș sufletul! Nu a fost prea greu pentru că era tot revărsat în lacrima rotundă,străvezie ,ce ți se agățase de gene. Þi-era teamă...teama doare și durerea era înfiptă ca o

Din clipele grele Picură stele În visele mele Și vorbele rele Se-nșiră mărgele; Și picură stele Pe genele mele. Și șoapte de vânt Le-nchid în cuvânt; Am umbre de gând Pe sufletul

Era atât de gol În adânc de mine; Doar umbra unui țipăt De pasăre rănită Și amintirea ultimei Zvâcniri de aripă În timp ce cădeam... Era în atât de adânc Încât am putut deschide O

Îmi crescuse încă o ureche Parabolică în lumea astrală Și simfoniile celeste Îmi erau cântec de leagăn. Aveam și o nouă inimă Sensibilă la variațiile de curcubeu Și tocmai voiam să-mi

Imi plouă picuri mari pe suflet Si ploaia curătă încet, Ingân un cântec desuet, Formez cu ploaia un duet. Mă-ntreb de-s picuri mari din cer Sau plânge-un suflet efemer In cântece cu

In jur nu e decât nemarginire de nisip în care soarele doarme un vis fierbinte... Mica șopârlă verde-smarald se abandonează topindu-se în lumină. Căldura o patrunde până în adâncul ființei sale

Dintr-un mugur adormit Obișnuiam să visez liniștea. De ce m-ai trezit? Acum floarea nu are în jur fluturi Și nici visul nu l-a putut păstra. Și nu se fac alți muguri Decât într-o altă