Analiză

De la o vreme Sunt alergică La mine însămi. Așa se explică De ce obișnuiesc Să mă privesc mereu Cu ochii închiși. Nu înfrunt,nici nu fug, Ignor. **** Nu credeam Că o să mă văd Atât de bine. Poate că nu ochii Sunt cei care văd! Așa cum strigătul Din interior Nu-ți răsună niciodată În pavilionul urechii. Fericiți cei ce nu se văd Astfel! Viața lor continuă Tridimensională... Fără să simtă neliniștea Care sfârtecă În cei ce caută Dincolo.