Înțelegere

Am umărul stâng mai drept decât dreptul, Cu toate că duc aceeași povară. Și fruntea înaltă de vise mi-e plină Și viața anostă începe să doară. Mi-e trupu-nsemnat de normale defecte, Perfecțiunea există în adânc ideal. Și-n lupta aceasta dintre mine și mine Adesea trăiesc un real ireal. Croiesc din iluzii costumul de bal, Particip concret la spectacolul vieții Pe tabla de șah mai am doar un cal Și simt tot mai mult că m-apasă pereții. Evadez ridicând un castel de nisip, Tapetând cu speranțe iluzoriul cat, Știu prea bine,nu-i rost de câstig. Cu viața aceasta am jucat la șah mat!