Innoire

Îmi crescuse încă o ureche Parabolică în lumea astrală Și simfoniile celeste Îmi erau cântec de leagăn. Aveam și o nouă inimă Sensibilă la variațiile de curcubeu Și tocmai voiam să-mi cresc Un ochi fermecat Întors înspre mine... Nu știu însă ce să fac Cu mâinile... Li s-a năzărit asa,deodată, Să se facă aripi!