ana andone

MOTTO : \"La început a fost cuvântul\" Am spart cuvântul Și liniștea s-a rănit În miile de cioburi Scuipate cu ură Dintr-un gând Născut parcă Să fie avortat. Sângerează acum

Eram însetată de iubire... și tu mi-ai dăruit liniștea ta. De ce oare în mine cântă o întreagă orchestră? Am promis că voi învăța să înot în liniștea asta cu care tu mă învălui protector

Se scutură parcă cerul de alb Și ninge mărunt aromă de flori , Sufletul tot se îmbraca în dalb, Adânc în mine răsună viori. E primavară în jur și în mine Înflorește sfios un mic copăcel, Și

Eu nu știu altă metaforă Decât forma poetică A făpturii mele... Eu nu cunosc altă poezie In afara cântecului Ce izvorăște din inima mea. Eu nu împletesc cuvinte Si nu știu rime să

Știu că ieri erai fericit... Dar nu puteam să te las Rătăcit într-un ieri. Degeaba te îngropi În tristețea de azi... Încăpățânat ai fost De când te știu... Știu că îți vrei Porția ta

Nebun de gri Coboară cerul Peste pleoapele mele. Sub tâmple Caleidoscop De forme gând Și o furnică rătăcită Imi tot măsoară Degetele picioarelor. Jucaușă Nu-mi dă pace O veveriță.

1.Lacrimă de fată Lacrima mea albastră Nu e pasare măiastră, E iubire ,dor si vis, E cuvântul meu nezis. Lumea din adâncul meu E o perlă curcubeu; Nerostită se arată Intr-o lacrimă de

1.Bogăție Am tras un arc de cerc Deasupra mea Ca să-mi fac propriul cer. Asa pot să am Raza mea de soare, Sclipirea mea de stea, Si o auroră boreală Numai a mea! Nu știu in care

De când mi-a mai crescut un simț- Simțul simțirii... Să trăiesc in lume E mai greu! Căci făptura mea intreagă Le \"trăiește \" pe celelalte Cu care interacționează Cu voie sau făra de

Sorbind dintr-o frunză Sevă de viață Am prins gustul Verdelui crud. Sub unghii incep să crape Muguri de zi Si noptile se strâng Sub tâmplele grele Unde adormitele visuri Doinesc

Mama mea miroase a prăjituri. Bunica are parfum de gutui. Pe tata îl asemuiesc cu bucuria. Bunicul e un copac. Fratele meu e un munte. Și peste toate...eu zbor!

Cerul albastru, Tu si eu. Doar trepte pe scară... Lacul plin de nuferi Cuprinde cerul. Pe lujer eu mă înalț Câmpul pustiu miroase A iarbă verde. Și eu am chef de viață Cântec

Mă doreai in alb si negru,pe când eu iți dăruiam gri-ul meu strălucind a curcubeu... Mie mi s-au stins licuricii,iar gri-ul a devenit negru. Tu mă vrei acum gri si eu nu știu cum să -i redau

Voiam să ma văd! Și mi-am făcut sufletul oglindă.... Am văzut un melc curcubeu...cu o casă imensă din sentimente -culori pe care o poartă mereu cu sine,povară și refugiu... Melcul vrea sa

Mama mea MOTTO:\" Și-n lume sunt mereu mai mulți copii/Parinți tot mai puțini din zi in zi.\" Am iubit-o pe mama întotdeauna. Uitandu-mă in urmă peste timp îmi dau seama că altfel mi-am iubit

Intinderea matasoasa de verde Daruindu-se luminilor line Reinvie in mine armonia pierduta Cand mi-a rasarit sub unghie Prima pana de cocor Si sufletul mi se imbata cu vis de zbor. Sub

Îmi place să cred că îmi sunt suficienta... Cu truda mi-am clădit suficiența in juru-mi ca o sferă... Mi-am tapetat exteriorul cu țepi si mărăcini ca nimeni sa nu-mi alunge fluturii albaștri

Nu știu de ce mi-am amintit acum această întâmplare...era iarna,in preajma sărbă torilor...eram la Romană ,mergeam spre sala de qigong... Lume multă,seară,frig,tarabe pline cu obiecte ce se

Ce-mi place soarele de toamna risipit pe frunze aurii...imi aduce aminte de o senzatie din copilaria mea... Incerc sa-mi amintesc copilaria...nu reusesc!N-am reusit niciodata. Copilaria mea

1.Dorinta Sa-mi cumpere-o vara fierbinte, Nimic mai mult nu ii cer, Nu vreau adanci juraminte, Nici luna,nici stea,nici mister! O vara nebuna,nebuna... Atata as vrea sa imi dea. O vara

1.Senzatia de stea Senzatia de stea Nu doare... Te face doar sa simti Nemarginirea. Lumina albastra Risipeste in jur Fiinta ta... Cand te simti stea Stii deja Ca locuiesti intr-un

1. N-ai inteles nimic... TU n-ai inteles nimic! Nimic din esenta mea. Exteriorul de femeie... Si gandurile rasucite... Si vorbele alambicate... Daca ai fi cercetat Mai in adanc Ai fi