Fațada

Era atât de gol În adânc de mine; Doar umbra unui țipăt De pasăre rănită Și amintirea ultimei Zvâcniri de aripă În timp ce cădeam... Era în atât de adânc Încât am putut deschide O expoziție Cu toate comorile Așezate în straturi... Eu stau încă la ușă Și vând bilete Celor ce vor să vadă Fațada sclipitoare A juvaierului...