Amintire de când eram șopârlă de smarald

In jur nu e decât nemarginire de nisip în care soarele doarme un vis fierbinte... Mica șopârlă verde-smarald se abandonează topindu-se în lumină. Căldura o patrunde până în adâncul ființei sale facând-o să simtă plăcerea de a fi una cu nisipul,cu soarele,cu cerul... Corpul mărginit de piele s-a topit ... chiar și clipa s-a oprit în loc. Minunată senzație să fii parte din soare! Privesc în jur...marea,plaja și un furnicar de oameni leșinați de căldură... Zâmbesc ...nimeni nu știe taina!