Amanda Spulber

Las semn de trecere și sigur revin fiindcă mi-a plăcut. Am vrut să scriu ceva de prima oară, dar am tot uitat. Nu știu de ce o văd într-o lume asemănătoare cu a lui Tolkien. Chiar nu îmi dau seama de ce.

Aici cred că e o mică scăpare "scundem"

"își scuipă unii-n sîn, să mai vină una, că știm unde o scunde"

De obicei se spune "nu trăiești în locul meu" și inițial s-a crezut că ar fi mai mulți oameni vii pe Pământ decât câți au murit de la apariția omului. Se pare că ar fi invers. La fiecare trăitor sau supraviețuitor ar fi acum aproximativ 12 morți. Am o senzație stranie când mă gândesc la asta. Mi-a plăcut momentul de meditație. Aș mai adăuga că se mai spune și că nimic nu se pierde. Așa că poate respirăm aerul respirat de cei care au fost.

Dar cred că e Florela. De niciunul dintre nume nu am auzit.

Esperando exasperando :) Glumesc, sper să nu fie cu supărare. Limba aceea se numește esperanto. Ai dreptate, poate. Nu știu sigur. Poate autorul a avut rațiunea lui și am venit eu să vorbesc despre gusturile mele. Mi-ai amintit însă, și scuze pentru această mică digresiune, de o discuție între vorbitori de limbă germană pe un forum. Se amuzau că au intrat cuvinte din limba engleză în limba germană într-un mod impropriu. Are vag legătură, dar dacă până și ei au observat "atacul" limbii engleze asupra limbii lor, atunci înseamnă că e un fenomen destul de extins. Desigur, pot să greșesc. Nu pot să spun că am făcut un studiu pe tema asta.

Fiindcă durează mai puțin. Nu îmi place că titlul e în limba engleză. Dacă e vreo trimitere la ceva foarte cunoscut despre care nu știu, retrag ce am zis.

Textul mi-a plăcut. E captivant. E atrăgător felul în care oscilează (de fapt, nu ăsta e cuvântul), mai degrabă alunecă imperceptil între real și imaginar (sau supranatural). Îmi place și că finalul este ambiguu. Și îmi mai place și că vorbește de lucruri importante, grave, fără să dramatizeze. Îmi amintesc că am mai citit o poezie despre această cârciumă care e cumva situată la limita realului. Un fel de zonă crepusculară. Cred că ar fi interesantă o serie despre întâmplările de acolo.

Aici nu văd rostul lui "cu toate că". Logic îmi sună "tocmai fiindcă îl înțelegeam perfect... mi se cerea să fiu eu grădinarul iadului".

"cu toate că îl înțelegeam perfect
pentru că nu există poezie mai frumoasă decît poezia durerii, frumusețea e trecătoare
și oricare naștere înseamnă durere, așadar mi se cerea să fiu eu grădinarul iadului."

Așa înțeleg. Dacă nu mai e nimic, nu e nimic, e ceva. Dubla negație devine afirmație. Apoi iubirea născută din agonie pare trimitere la calvar și crucificare. Îmi pare o reinterpretare a genezei, cumva în sens invers: "să nu mai fiu" în loc de "să fie" și a simțit că asta e bine după ce sacrificiul a manifestat iubirea, nu înainte. Sună interesant, dar mai greu de priceput cum nimicul a continuat să existe deși era ceva. Oricum, e o explorare interesantă.

Aici sunt virgule în plus, după "așa că", după "moartea", după "căci".


"așa că, și-a lăsat sângele să-i curgă.
și-a curs atât de mult încât, moartea,
a devenit, și ea, parte a manifestării eterne.

căci, nimic nu e așa cum se vede!"

Melodioasă, diafană, inocentă, ludică, profundă. Mi-a plăcut mult. Și am învățat și două cuvinte noi. Îți mulțumesc.

Aici cred că "de" este typo:
"îți desfaci ușor picioarele și de răsfeți în vise"

Chiar dacă nu-s teolog, Mi-a plăcut jocul imaginației.

Acum începe să mă obsedeze un episod în care două persoane erau vânate de niște roboți sau mașinării, nu mai știu exact, ca la final să aflăm că era vorba de doi copii care controlau acele mașinării, fără să își dea seama că fac ceva rău. Nu mai știu cum se numea.:) Pe de altă parte, în Familia Simpson, Lisa este conștientă de faptul că a creat viață (din întâmplare) și încearcă să protejeze lumea de Bart. Scuze pentru divagație. Textul mi se pare fluid, bine legat. Îmi place cum curge.

De liric și de prozaic, de sarcasm și duioșie. Rezultat: un frumos omagiu. Am doar o observație de făcut: e o mică scăpare aici: "băgami-aș".

Mi-au plăcut, în mod deosebit, aceste versuri:

"Erai femeie, pas de stea-n odaie
Şi ca de haos eu eram bărbat"

Sună și mai bine acum. Dacă mai poți să modifici, la "albastri" , ai scris cu s, nu cu ș.

Doar nu scrie nicăieri că mi se taie capul dacă voi comenta aici. :)) Chiar mi s-a părut bun textul și am crezut că am ceva de spus. Întotdeauna este opțiunea autorului dacă acceptă sau nu. Mențin ce am spus.

Poezia mi se pare bună pentru că nu folosește obscenitatea ca să șocheze. E greu să scrii așa, poți ușor să cazi în ridicol sau să provoci dezgust. Nu pot să spun că mă dau în vânt după acest mod de a scrie. Prefer senzualitatea aluzivă, dar asta nu înseamnă că nu pot să văd diferența dintre a folosi obscenități în mod gratuit și a le folosi pentru un argument.

Despre titlu. E o provocare, dacă vreau să mă exprim eufemistic. Dacă vreau să mă exprim direct: e o înjurătură. E foarte dură chiar și pentru zilele noastre destul de liberale sau libertine. De ce cred că o folosește Catul? Tocmai în contrast cu acuzația că scrie senzual, dar delicat. O folosește ca să arate că este destul de masculin ca să își permită să scrie despre o mie de sărutări și încă o sută, fără ca asta să îl facă mai puțin viril.

Nu este cazul acestei poezii care spune contrariul, e drept că o spune într-un mod liric, dar asta spune: că și carnalul poate fi poetic în mod direct, obscen, frust, needulcorat, NEdelicat.

Cât privește ultima observație,voi da un exemplu. Oamenii, care vorbesc, spun multe. Sunt două verbe.


La tine nu sunt două verbe.

"acești poeți flacizi, care în lipsa puterii carnale și-au dezvoltat sexualitatea în poeme lipsite
de orice urmă de senzualitate" Bun. Acum așteptam să aflu ce fac acești poeți care și-au dezvoltat sexualitatea? Dacă nu mai fac nimic altceva, atunci precizarea "care" nu are rost.

Despre "în uter" am spus că e doar părerea mea. A venit din faptul că mi s-a părut mult mai poetic ceea ce urma și precizarea "în uter" mi s-a părut în plus. Poate greșesc, dar așa văd. Așa cum am spus e doar părerea mea de cititor.

Îmi place. Transmite inocență și prospețime. Ar mai fi un pic de lucru pentru ritm, dar asta este decizia autorului. La "ultrenii" cred că este o eroare de tastare.

Cred că e o poezie manifest și e reușită. Dacă nu mă face să râd și nici nu mă oripilează, atunci cred că e reușită. Și are și imagini frumoase, puternice.

Titlul însă nu mi se pare potrivit și o să spun de ce. A trebuit să caut. Recunosc. Din ce am citit, am înțeles că titlul ar însemna asta: Up yours, guys! Nu îmi spuneți voi mie că sunt mai puțin bărbat dacă scriu poezii senzuale, dar suave. Asta nu îmi afectează masculinitatea. Up yours again!(adaptare atenuată fiindcă înjurătura e mult mai dură).

Aici
"tu deasupra mea, înfipt în tine pînă în uter, pînă acolo unde cerul din visele tale
se unește cu pămîntul din mintea ta" cred că ar suna mai bine fără "pînă în uter" . Desigur, e doar o părere. Autorul e suveran.

Aici typo:
"cu rouă care se stransformă"

Aici fără "care", fiindcă ar fi nevoie de încă un predicat care însă nu mai apare. Și atunci ar fi virgulă înainte de "în lipsa" și după "carnale".
"acești poeți flacizi, care în lipsa puterii carnale și-au dezvoltat sexualitatea în poeme lipsite
de orice urmă de senzualitate,"

Dar îmi place. Am trecut printr-o întâmplare asemănătoare și voiam să scap de el. Nu de rușine, ci fiindcă eram înconjurată de o haită de câini. Exact așa a reacționat. Nu s-a despărțit de mine. Mi s-a făcut milă de el și nu am mai încercat să scap de el, mai ales când am observat că acei câini nu păreau să mă amenințe pe mine. La capătul străzii, el s-a mai uitat o dată la mine, apoi a fugit.

Îmi place si simetria care aduce perspectiva câinelui sau "câinelui".

Dar care sper să fie auzită laolaltă cu toate revoltele și rugăciunile. Nu știu ce să spun mai mult. Că este greu de crezut că în acest secol mai sunt războaie? Poate cei blânzi vor moșteni Pământul, dar încă este călcată inocența în picioare și mâinile sunt legate. Doar gândurile sunt libere și sper să aibă putere ele.

Uneori așa este:

"deprindem moduri
de a aștepta cuminți să se termine"

Splendid exprimată! Toată poezia îmi place și în mod deosebit aceste versuri:
"lasă-mă să te ating așa cum lași doar somnul să te atingă, doar moartea, doar visul, doar cea mai profundă indecență a ta."

Sunt două aspecte:
1. Concepția generală și
2. Atitudinea oficială: "demonstrează mai întâi că ești victimă".
Aș vrea să adaug că nici Eva Longoria nu spune "dă-i cu poșeta în cap". Toată campania îndeamnă la o acțiune cât mai indirectă, din ce am văzut. Rămâne cumva în coadă de pește ce e de făcut dacă se ajunge la violență.
E drept că atunci când ești în public, lume în jur, e mai simplu. Mai rău e când nu mai sunt și alte persoane de față.