ne împiedicăm cu toții de aceeași piatră

ascultă-ți inima ca să-mi auzi vocea, vocea mea primară, vocea mea nesintetizată, vocea mea în muzica vîntului, în vîltoarea sîngelui tău, cînd simți că ești iubită, cînd pielea se strînge pe mînă în căutarea unei respirații noi, cînd orice mîngîiere, orice atingere te pătrunde pînă în miezul pieptului și simți ascuțișul oricărui sentiment care te împarte între viitor și trecut.

hai, patinează pe disc împreună cu mine un tango brutal, hai să lăsăm sîngele să curgă din cap în iubire, vino mai aproape, lasă-mă să trec prin tine ca o respirație într-o bulă de săpun și apoi mai departe, într-o pasăre care abia acum învață să zboare, lasă-mă să te ating așa cum lași doar somnul să te atingă, doar moartea, doar visul, doar cea mai profundă indecență a ta.

ascultă-ți inima, patinează cu mine pe liniștea dintre două tangouri, lasă-mă să te ating cum n-ai mai lăsat pe nimeni vreodată, lasă-mă să-mi pun capul între coapsele tale să-ți simt beția din inimă, sărută-mi ochii cum ai vrea să mă vindeci de lume, masează-mi tălpile cum m-ai învăța drumul către tine, ia-mi în palme inima și sărută-te cu ea, îndestulează-te cu iubire.

ne împiedicăm cu toții de aceeași piatră, ia tu inima mea și pune în loc piatra, mîine voi avea o inimă nouă, sculptez în lumină o mică statuie de întuneric, să aibă și lumina o șansă de a învia cînd nu e părul tău, ascultă-ți inima ca să-mi auzi oasele cum se fac așchii în lipsa ta, ascultă-ți ochii, toate culorile sunt deja în tine, nu te mai uita după pietre, le faci să rîdă, să plîngă, să crească.