Amanda Spulber

Vreau să spun fiert. Adică nu. Trebuie un cuvânt care să se potrivească și pentru ape, și pentru must. Înspumat?

Dar nu sunt de acord cu el. Nu e o abilitate specială. E o înclinație care are nevoie de multă muncă pentru a se dezvolta. Despre text, am înțeles. Nu e chiar varză, dar e pe aproape. :) Așa cum am zis, deocamdată îl las deoparte.

Mi-au plăcut mai mult cele din 2020 și 2021. Am învățat și un cuvânt nou: inc.:)

Într-un fel, e ironic că Eminescu vorbea despre cuvintele care dau sunător din coadă folosind același procedeu. Ce are el în plus în acea poezie față de cei pe care îi critica? Are logică, mesaj, măsură și ritm. Mie nu mi se pare încorsetare poezia văzută superficial ca fiind doar cu rime, mi se pare provocare. Bine, în general, poezia e o provocare, mai ales că e atât de volatilă și greu de prins. Unde mai pui și doza de subiectivitate. Îți mulțumesc pentru semn, dar nu am înțeles ce crezi despre text. Dacă îl crezi varză, nu mă supăr dacă îmi spui și de ce.

Mi-a amintit de un descântec. Ceva de genul ăsta: stea, stea, logostea, toate stelele să stea, numai una să nu stea, să-mi arate soarta mea. E citat aproximativ fiindcă nu cred că l-am știut pe tot vreodată. Mi-a plăcut cum dintr-un dans senzual cu ploaia ajungem în lumea de dincolo a magiei. La formă aș avea de comentat. Am văzut că rimele sunt aleatorii. Cred că s-ar putea folosi și rime care au un anumit tipar, dar nu e neapărată nevoie atâta timp cât se păstrează un ritm.

Aici aș propune pentru măsură și ritm:

stropi de ploaie alunecă pe a visării clipă---> stropi de ploaie cad pe-a visării clipă
la fereastră par să fie niște licurici---> la fereastră par niște licurici

Aici mi se pare că se citește cam greu:

trase-s șiroaie-n fire de aur spălat---> șiroaie sunt trase în fire de-argint
duse-s la fecioare colo în adânc---> duse-s la fecioare cele din adânc
care poartă-n ele dorul de uscat ---> care poartă-n ele dorul de alint

Aici este aL lânii tors, nu a lânii tors:

când se mai oprește din a lânii tors

Aici nu am înțeles prea bine
una-i pentru altul alta-i pentru el
cu drag o primește a lui e-mpietrită

Iar aici:

broderia-n vrajă-i aruncată-n sus

Cred că ar suna mai bine așa: broderia-i vrajă aruncată-n sus

În concluzie, mi-a plăcut, dar cred că poate fi îmbunătățită.

Nu mai știu cum se numește, se spune că, dacă bei din urma unui animal, împrumuți din suflul lui vital, te transformi în acel animal. Frumoasă parafrază! E interesant și episodul cu strigoii. Nu mai analizez în amănunt. Mi se pare o poezie frumoasă și melodioasă.

Voi muta textul la Personale. Mi-am amintit cum acum un an mi-ai zis de un text că nu e chiar varză, dar aproape (glumesc, nu te-ai exprimat chiar așa) și că ar trebui lucrat. Atunci am rescris textul în două zile. De data asta cred că va dura mai mult. Am scris cuvintele așa cum au venit. Am încercat să intervin un pic, dar nu mi-a plăcut ce a ieșit după intervenție. Cred că îl las un pic deoparte. Mulțumesc mult pentru comentariul detaliat!

Mi-au venit versurile alea (primele 3) în minte într-o zi și le-am căutat. Cu surprindere am aflat că au apărut în secolul XIX. Fac parte din folclorul aflat la întâlnirea dintre oraș și sat. Un joc de cuvinte mult mai puțin întâlnit la noi decât la englezi sau francezi, am aflat. Bine, mai există și ți se limbă plimba-n gură sau (uite că puteam să pun titlul așa) ce-mplântare în loc de întâmplare. Există o variantă cu ceva mai multe versuri, nu mai știu exact câte. Dar nu au mai apărut variante de foarte mult timp. Am zis să încerc un pic. Nu a ieșit cine știe ce, dar mi-a plăcut să încerc. Îți mulțumesc frumos pentru semn.

Nu știam decât expresia că hâr, că mâr.

Și marginalizare. Nu prea înțeleg strofa a doua, dar în ansamblu mi se pare că textul sună bine, e cursiv și merge spre o concluzie, e drept, tragică, dar firească în logica poeziei.

Aici e o eroare:
"deocamdată dezgoleşteţi brâul"
Comparația cu untul pe pâine prăjită cred că e clișeu. Dormitorul cerului e informație redundantă și ar mai fi și altele.

Îmi place mult imaginea asta:

luna se hlizeşte din dormitorul cerului
îşi aşază rânjetu-n rază
înfigând-o în întristarea ta de femeie amară
Dar cred că ar suna mai bine așa:

luna se hlizeşte
îşi aşază rânjetu-n rază
înfigând-o în întristarea ta de femeie amară

După ce îl mai lucrezi, cred că va fi un text bun. Evident, sunt doar păreri. Tu decizi ce vei face și poate alt cititor are altă opinie.

Când am ajuns la 4x4 am chicotit involuntar. Nu cred că ăsta era scopul, să mă facă să râd. Ăsta e riscul cu erotismul: poate provoca dezgust sau amuzament. Ideea e de găsit un echilibru ca să producă atracție. Poezia nu mi se pare rea, dar ar mai trebui lucrată, să scapi de clișee și redundanțe.

Este câr mâr? Așa ar fi conform indiciilor. Dar nu aș fi ghicit. Chiar nu știu cum se numește o persoană care își laudă marfa și nu acceptă nicio intervenție/ critică (musca în ciorbă). Arogant, infatuat, escroc, șarlatan, histrion? În fine, am divagat prea mult. Cred că este câr mâr în sensul de prezentare de informații false și neconvingătoare.

Cu sănătate și inspirație! Mi-a plăcut imaginea din ultimul vers.

Iar eu parcă m-aș da bătută, dar mai încerc o dată: că-i hâr, că-i mâr.

Mi-a plăcut și cum este exprimată ideea, și senzația pe care o dau versurile. În ultimul vers cred că este o scăpare și nu este "și".

Efemeritatea florilor de mac. Adică eu asta am văzut.

Dar acum îmi dau seama că nu trebuia să fac presupuneri. Am văzut metafore frumoase și m-am gândit că e posibil ca unele persoane să nu citească din cauza cuvintelor vulgare și ar fi păcat. Dar poate nu e așa. Nu am cum să știu și nu trebuia să presupun. Am înțeles contrastul la care te referi încă de la început, nu mi se pare că ar aduce ceva în plus descrierea amănunțită a părții legate de sex. Nu am nimic împotriva descrierii realității, oricât de dur, atâta vreme cât servește transmiterii mesajului și a emoțiilor. Dar uneori poate fi prea mult. E o limită fină și poate o percepem diferit. E doar părerea mea care poată să nu coincidă cu viziunea ta.

Niculae mi-e frică de moarte dar n-am încotro. Nu știu cum o fi acolo. O fi bine, o fi rău, eu trebuie să mă duc.

Cred că, dacă faci unele modificări ca să o scoți de la "indecente", ar deveni o superbă poezie de dragoste. Iar turquoise poate merită să fie înlocuit cu turcoaz. Sună prea pretențios în forma în care e acum. Poezia oricum are eleganță prin ritm, dar are și vibrația viscerală cu care nu îmi pare că se armonizează turquoise. Indiferent ce faci trebuie să revezi fiindcă ai scris greșit cuvântul de mai multe ori. Și îmi place că ai rime, de fapt asonanțe. Aș fi curioasă să citesc o poezie în stil clasic scrisă de tine. :) Sper să nu te superi că insist. Dacă nu vrei să modifici poezia, cel puțin scrie altă variantă pe care să o poată citi și persoanele care nu citesc "indecente". Nici kinder nu îmi prea place, dar e un aspect minor.