Amanda Spulber

Observ în ultimul timp o tendință de a adăuga multe trimiteri și aluzii. Unele utile, altele parcă ascund poezia. Dar nu sunt așa sofisticată, deci poate greșesc și e vorba de zbateri și căutări pentru a exprima inexprimabilul. M-am oprit fiindcă mi-a amintit de melodia lui Serge Gainsbourg. Poate nu te-ai gândit la el, dar e prea mare coincidența. Și culmea e că nu îmi displace poezia, deși e atât de mare încărcătura de trimiteri și cam mare solicitarea cognitivă pe lângă cea emoțională. Posibil și pentru titlu să fie o explicație, dar nu am găsit-o.

Ăsta e răspunsul. E o plantă pe care am văzut-o de multe ori pe câmp și habar n-am avut că se numește așa. Se mai numește și morcov sălbatic. Îmi amintesc că frunzele seamănă cu cele ale morcovului de grădină. Nu îmi dau seama de ce se numește așa. Are flori albe și un punct de culoare închisă în centrul corolei.

Deși am mai zis de zorele. Sau poate voalul miresei. Am găsit o plantă cu numele ăsta, dar nu știu dacă e planta care crește în câmp.

E prima reacție când afli asemenea veste. Dumnezeu să-l odihnească!

Cred că ai vrut esențializare. Nu sună rău, dar parcă se pierde din înțeles. Sau din înțelesul pe care îl percep eu. Așa aș vedea:


mai ai timp --- timpul
treacă prin tine --- își trece prin tine
cuțite albastre

firul de iarbă
te prinde în brațe
amorul din urmă

care-au plecat --- cei care-au plecat
adânc pregătesc
patul de frunze

scrii o scrisoare
citești încă una
dor de cuvânt

calea lactee
rochia-ți ruptă --- pe rochia-ți ruptă
giulgiu primești --- giulgiu se face

muguri de ceară
picură-n noapte
stea căzătoare

Nu-mă-uita. Ne mai puteți oferi indicii? Sunt curioasă. :)

Typo: îmi vie.

fără povestea cu Maria Tănase. E din alt film. Mă gândesc că ai văzut poezia ca pe o tachinare și de aceea ai pus și tachinarea dintre cei doi, dar tot nu îmi place. Sună foarte bine și fără. Nu pare să aducă nimic în plus, doar o referire pentru cultură generală care distrage atenția de la poezie.

Tu consideri atacuri observațiile mele pe textele tale? Ăsta de aici nu text slăbuț. Bine, nu e nici strălucitor. E o poezie modestă care respectă regulile unui tip de formă fixă numit elidă. Am scris-o să văd dacă pot. Și a ieșit ok. Nu am inventat ce am scris, doar am folosit câteva metafore. Dacă ție nu îți place, nu am nicio problemă cu asta. Oricum încerc să ofer feedback obiectiv. Nu mă aștept să reușesc 100%, dar ce anume e greșit în faptul că spun cum percep eu textul? Asta ai făcut și tu acum.

cred că niciuna dintre alegeri nu e rea. Sunt doar diferite.

Nu, nu mă apuc de băut ca să scriu. Mai bine nu mai scriu. :)) Și nu, nu e formă fără fond, dar dacă așa ți se pare ție, cine sunt eu să te contrazic? Mulțumesc pentru recomandare. E o serenadă drăguță.

Pentru observațiile folositoare. Am mai făcut modificări la acest sonet, dar nu am schimbat aici. Dar tot ar mai fi de îmbunătățit. Mai am mult de exersat.

Vă mulțumesc mult! Aveți dreptate. Nu am observat acea aritmie. Mai am de rezolvat și spondeul din V12. Sper să refac versurile cât de curând.

știi, sper, că mai mereu sunt sensibilă în sensul bun la critici pe care le consider un ajutor. De data asta nu. Mie chiar îmi place poezioara pe care am scris-o, indiferent că e din clasa a Xa sau de la începutul secolului trecut. Nu am de gând să o public vreodată pe hârtie. M-am gândit să o pun aici fiindcă face parte din ceea ce am scris. Despre a rămâne prieteni, nu știu dacă am fost, dar bineînțeles că nu mă supăr pentru ce mi-ai spus. Ar fi fost culmea să spui că îți place dacă nu îți place. Mulțumesc mult pentru semn.

de la o poetă. Cred că aveți dreptate. Nu aduce prea mult în plus și sună și neobișnuit. Schimb acum. Vă mulțumesc mult!

tot e bine că nu ai zis a noua sau chiar a doua. :)) Franța nu îmi dau seama ce legătură are. Mulțumesc pentru semnul glumeț.

Schimbarea definește viața și imuabilitatea definește moartea. Și în loc să ne liniștească permanența ei, ne sperie. Interesantă reflecție. Mi-a plăcut. De fapt, nimeni nu știe ce e moartea: neant sau poartă de trecere.

Da, un text puternic. Iubirea nu doare, lipsa ei, căutarea ei, da. Și nu toată lumea trăiește fericită până la adânci bătrâneți. Iar cu personajele poți să faci ce vrei în textul tău.

Dar nici nu rezolvă conflictele de la care a pornit. Am crezut că e o legătură între zona aceea din alte timpuri și cupolă. Nu e clar dacă Florina venea din realitate sau din acea dimensiune paralelă a cupolei. Ce rost are episodul în care el vede o carte cu titlul Ultimul cuvânt? Indiciu că acolo este ieșirea? Ce rost are povestea despre drumeții? Doar să explice de ce a mers la discotecă să o întâlnească pe Florina? Apoi discuțiile dintre ei mi se par cam neclare. Nu îmi e clar cum l-a găsit ea. Povestea cu întâlnirea la discotecă are loc după ce el adoarme cu capul pe masă. Aș zice așa. Nuvela are potențial. Ar fi bine dacă ai reveni asupra ei, să încerci să legi mai bine secvențele și să găsești o explicație mai bună. Uite, de exemplu, o carte, Timpul dezarticulat de Philip K. Dick. La început sunt elemente aparent fără legătură, stranii, care apar într-o existență aparent banală. Dar apoi afli ce rol joacă în poveste și cum se leagă între ele. E drept că și finalul lui este deschis, dar lasă măcar un indiciu despre rezolvarea conflictului pe care l-a prezentat.

Nu mă pronunț înainte să citesc următoarea parte sau chiar să ajung la final. Sper că tot ce ai povestit aici are un rol în nuvelă. Sunt și aici greșeli, chiar unele dezacorduri, cred că te-ai răzgândit când scriai. Ce am mai reținut: coborâ. Cu ortografia asta nouă se scrie coborî.