Amanda Spulber

eufemism, eufemic, eufe...mistic, de asta am scris așa. Cred că Ilie a găsit răspunsul, așa că îl felicit, după cum s-a stabilit.:)

pentru observații și pentru încurajare! Îmi sunt foarte folositoare și mă onorează trecerea ta. Voi reveni asupra textului. Sper să găsesc o exprimare mai bună care să păstreze măsura 11-8-5. Am învățat pe un alt forum că există cel puțin încă două variante potrivite (așa spunea poetul Ion Roșioru). Deocamdată nu știu când. Sper să mă viziteze inspirația, dacă va vrea. :)

Ar fi de revăzut pentru virgule (tot textul) și ritm (poezioara despre nimic). Acum nu știu dacă este ceva intenționat sau nu. Poate o fi de la Gore. Dar muza nu se poate exprima așa:
însă nu vreau epopee, să îmi scrii aș vrea defel
Cred eu.

La final, felicitările (masa și dansul) fiindcă am zâmbit, am chicotit și nu m-am plictisit. :)

Într-un fel aproape mistic,
Indecența o pitește
Sub un paravan artistic
De abia se mai zărește.

Gata! Nu mai glumesc și îl felicit pe Tego. El a dat răspunsul de la început, dar cred că a fost un aranjament pentru a petrece mai mult timp la cofetărie. :)

S-a dat deja răspunsul în comentarii?

cu tentă suprarealistă. E un amestec de modern (pescărușii din freză) cu medieval și fantastic într-un discurs care înclină spre ludic.

Despre virgule, sunt situații în care nu se pune virgulă, cum ar fi după "căci", fiindcă se introduce o explicație. Dacă observi, nici tu nu ai folosit virgula după "căci" întotdeauna. Se pot pune puncte de suspensie, dacă simți nevoia unei pauze după "căci".

Clopotarii bat, în uliți
Când, prin tine, trec cinci suliți

Aici dacă vrei să păstrezi virgulă după "bat" trebuie să adaugi una după uliți. E același lucru ca la "prin tine", e încadrată între două virgule o explicație care ar putea să lipsească. Această aglomerare de virgule nu ar fi incorectă, dar nu e tocmai plăcută. Am primit și eu observații când am făcut astfel de încadrări.

O micuță, te tot strigă

Aici cred că e clar: e virgulă între subiect și predicat.

E Buddhistă sau creștină
Din lumini, nu-mi iau chinină

Aici virgula schimbă înțelesul. Dacă ai vrut să spui că e creștină din lumini, atunci e pusă corect.

Eu mi-s dar, Floriilor,
Ți-s iertări, Mariilor,

Aici dacă te adresezi Floriilor și le spui că ești un dar, virgula e pusă corect. Dacă tu ești un dar pentru Florii, atunci e fără virgulă.

Ți-s iertări, Mariilor,

Aici nu mai înțeleg. Vă sunt iertări vouă, Mariilor? Sau la ce se referă?

Și cred că ar mai fi. Părerea mea este că oricine scrie are și responsabilitatea de a propaga un mod de scriere corect. Cititorul înregistrează involuntar și semnele de punctuație. Sper să nu privești comentariul ca pe o critică. Sunt doar câteva informații în speranța că îți pot fi de folos.

Margaretele au cacao. Albă ca Zăpada are și variantă cu cacao. Tot încerc să o fac și nu îmi iese așa bine. E drept că încerc rar și mai uit cum am făcut anterior.

Aluat? Nu am auzit de prăjitură Coca. Parcă există Corina, dar poate inventez fără să vreau.

Nu. Peach Melba... nu. Madeleine... nu. Atunci poate este Violeta. Sau poate nu.:) Altele nu îmi vin în minte acum.

Ne depictăm and romgleza validăm. Îmi amintesc că am citit un comentariu în care te întrebai cum ar fi ca într-o poezie în engleză să fie puse pe ici pe colo și cuvinte în română, dar poate ți-ai schimbat părerea despre asta între timp. Am văzut niște filmulețe despre copii americani descendenți din vorbitori de spaniolă și tot cam în genul ăsta adaptează cuvinte spaniole în engleză (no sabo kids). Dar... Acele filmulețe aveau scop critic. Ei încearcă să impună utilizarea corectă a limbii spaniole. De ce trebuie noi să ne romglezim nu înțeleg.

Interesant și înduioșător într-un fel. Mă face să mă gândesc la grija uneori agasantă, dar care ascunde tandrețe. Grija pe care o au mai toate mamele să își întrebe copiii (inclusiv adulți) dacă au mâncat și eventual să le trimită ceva de mâncare. Fiindcă ar face orice pentru ei. Textul însă abordează și o temă delicată, aceea a codependenței în care mama se sacrifică pentru copii, ei devin unica ei motivație, iar copiii se obișnuiesc așa sau chiar de nu acceptă în totalitate se vor simți mereu vinovați că nu o fac.

Mici scăpări în text:

mă iubește, și cred (virgulă înainte de și)

și vrea să-mi ia și pacatele ca unui mercedes de ziua mea. (ca unui sau ca un? Plus lipsesc căciulițe)

dar mama, se uită cu privirea ei pe cer (virgulă între subiect și predicat)

red medium, (sau medium rare?)

odata (căciulița)

îi povestea fetei acelea (fetei aceleia)

Șmirghel. :)

Tego, da, se potrivește parțial sindromul Peter Pan. Nu are cum să fie original, sunt multe persoane care nu vor să se maturizeze și sigur s-a mai scris despre asta, deși în textul meu nu e vorba doar de maturizare în sensul de a accepta responsabilități. Iar ai lărgit pagina de mesaje cu link-ul. :)

Leonard, îți respect părerea, dar nu mă convinge steluța. În general, un text place sau nu de la început. Rareori mi s-a întâmplat să îmi placă la recitire. Nu e ceva imposibil, dar e rar, din experienta mea. Îți mulțumesc totuși pentru interesul arătat textului meu.

Pentru generoasa încurajare! Contează foarte mult pentru mine.

Îți mulțumesc mult pentru observații și pentru idee. Scuze, mi-am pierdut un pic calmul englezesc când am citit ce se întâmplă sub textul meu. :))

Cred că voi începe cu ce mă intrigă.

Claudiu și Emilian, am postat un text, bun, slab cum o fi el. Poate mai degrabă slab. Dar de unde până unde scrie în titlu invitație la rezolvat probleme care nu au nicio legătură cu textul? Se pare că persoana care pune aici un text nu contează când vine vorba de astfel de situații. E ca și cum aș sta de vorbă cu cineva în public și apar două persoane care îi spun interlocutorului: noi nu suntem de acord cu dialogul pe care îl ai fiindcă te dai mare și nici nu vorbești corect.

Leonard, exemplul cu cafeaua nu e relevant. Cafeaua se îndulcește în mod obișnuit. Nu e metaforă. Iar îmbrățișarea e implicit dulce sau, în fine, poate fi distantă. Nu mi-ai spus titlul. Voi căuta. Sunt curioasă ce sens nou ai dat cuvântului înger.

Iulia, cred că ai dreptate. Voi schimba titlul în Imaturitate. Mi se pare potrivit.

Tego, am mai scos din repetiții. Am scos o parte și de unde ai zis tu. Tot nu îmi sună bine fără partea din final. Sunt recunoscătoare pentru comentariile constructive pe care le primesc de la tine. Și mă voi mai gândi. Mulțumesc!

Leonard, nu mă simt deloc ofensată. Ai făcut un comentariu privitor la text. După cum se vede, nu m-am gândit la ce ai zis. De altfel, nu îmi vine în minte nicio poezie în care să fi citit cuvântul edulcorat. Nici nu știu de ce m-am trezit cu el în gând fiindcă nu îl folosesc decât extrem de rar. Acum, dacă vrei să mă ajuți, ce părere ai: arunc textul la gunoi sau mai sunt șanse de îmbunătățire dacă înlocuiesc cuvântul edulcorat? Și dacă vrei să îmi spui titlul poeziei în care dai alt sens cuvântului înger. Mulțumesc mult!

Într-adevăr totul trece. Un text cu final optimist. E nevoie să reveniți pentru dezacorduri (într-un suflețel înmugurise văpăile, pe alții-i fericesc iubirea) și greșeli de tastare: orcât, înglodadă, cu-n. Suferinți putem spune că e licență poetică. Apoi sunt de rezolvat și unele ruperi de ritm.

Mulțumesc mult pentru semn. Edulcorat e adjectiv, aici l-am lăsat să fie și adverb. Nu îmi dau seama cât de bine merge. M-am trezit pe la 5 dimineața cu primele versuri. Le-am scris și apoi m-am luptat să nu adorm și am scris și de cadavre pentru că asta vedeam. Pe urmă m-am trezit la 7 și am continuat pe același ton. Eram curioasă dacă are vreun sens și pentru altcineva. Cred că mă obsedează faptul că nu știu să scriu. :)) Ai dreptate că sunt cam multe repetiții, dacă de asta ai zis să scot acele versuri, dar nu îmi sună prea bine fără ele. Mă mai gândesc.