Amalia Cretu

Pentru atunci cand:
\"stelele vor fi sterse,
cand cerul va fi despicat,
cand muntii vor fi in tandari aruncati\"(77;8-10),
fi-va tacere, fara nicio \"oaza-n desert\" pentru cei nedemni;
dar, aceste secvente haiku au fost create de poet tocmai pentru a \"demonta\" o asemenea viziune pesimmista, redand omului speranta in valorile morale de bine, frumos, adevar.
In spatiul estetic al poeziei lui Djamal Mahmoud, \"nisipul dunelor\" este o metafora cu multiple sensuri, dar cred ca sensul cel mai apropiat de aceasta secventa releva desertul Arabiei, un spatiu teluric, incarcat de istorie si mit.
I. \"Tacerea pamantului sub nisip incins\" pare a simboliza ceea ce este impur, grosolan si tern intr-o existenta umana finita, in cadrul careia omul traieste intens clipa.
II. \"roseata amurgului\" - moment al declinului, in care omul inca se mai lupta cu \"intunericul noptii\" (absenta reperelor valorice), nevroind a crede ca lumina, doar strecurata peste tacere, ar putea disparea.
III. As inclina sa cred ca magia acestui haiku este cuprinsa in versurile:
\"pe tăcerea dunelor
razele lunii\". Gasesc aici un simbol mereu prezent in poezia lui Djamal Mahmoud, \"Luna\"-folosit pentru a desmna reluarea ciclului vietii, regularitatile temporale. In fond, \"pe tacerea\" nestiuta a intinderii universale, razele lunii se revarsa, pentru a da masura si valoare morala faptelor umane. Caci omul \"chiama raul precum chiama si binele, mereu grabit\"(17:11), si astfel ignoranta sa perpetueaza jocul desertic: \"jocul secund\"!
Poate fi vorba, aici, si despre faptul ca omul, decazut din starea sa initiala, edenica, are azi nevoie de o \"oaza-n desertul\" vietii contemporane.

Mai greu de fixat in tipare (nici intentia cititoarei nu este aceea de a \"tipologiza\"), gandul lui Djamal Mahmoud se indreapta inspre nevoia omului contemporan de a avea certitudini, \"oaze de speranta\", in tumultul vietii; \"tacerea dunelor\" este o viziune cosmogonica si eshatologica, in care drama sufletului se oglindeste in destinul miscarii si intinderii universale.
Sper sa nu fi gresit prea mult in \"interpretari\", fiindca in opinia mea, camusiana, ce-i drept, \"trebuie sa ni-l inchipuim pe Sisif, fericit!\", astfel demersul epistemic al fiintei ar fi in van.
simpatie si aprecieri deosebite(inclusiv, pentru modul in care \"exersezi\" poetic, limba romana), amalia

evident, \"prin idee si mesaj\" ( in loc de \"pentru...\")

I. Universul este \"unul\" si \"imagine\"; numai locurile peste care trece umbra lunii in miscare vor putea avea \"tihna noptii\" si vor fi mangaiate in unduiri de ape.
II. Dar eclipsa lunii pare a fi asociata cu ideea sfarsitului lumii, cu acea stare de intunecime si tacere in care totul marcheaza schimbari radicale si in viata omului. Nu pot fi limpezi ochii, sub \"lacrimi de cer\", acolo unde s-a instalat pustiu sufletesc si neguri peste vremi.
III. Viziunea poetica oferita in a treia secventa reda o adevarata filosofie de viata: acceptarea unui cosmos \"bun si frumos\" deorece este patruns de sunete celeste, ridicandu-se din dangat de clopot, in inalturi, \"peste cupole\"; doar ele pot razbate intunericul mintii, insotite fiind de credinta.
IV. Eclipsa-moment cand in jurul lunii pare ca se vede o coroana de lumina, insa \"mandra Luna\" este trista si rece; totul este doar o iluzie data de \"lumina lumanarilor\" aprinse pentru cei plecati, spre a-i calauzi in vesnicie. Cerul \"indoliat\" este martor tacut al trecerilor noastre, al finitudinii si imposibilitatii de a atinge absolutul, \"luna de pe cer\".
Acest tip de poezie-haiku-permite poetului Djamal Mahmoud un excelent exercitiu stilistic; versificatia slujeste perfect ideea poemului prin opozitiile care sunt create intre secvente. Versul, tipic pentru genul kaiku, are sonoritate si cadenta, care raman engramate in memoria cititorului mult timp, dupa lectura.
Schema sintactica a fiecarei secvente este de o mare sugestivitate imagistica, dramatica si simpla. In plan simbolic, poetul este fidel traditiei sale culturale, nu intotdeauna usor de descifrat pentru un profan, dar cu atat mai incitanta pentru idee si mesaj. Aprecieri deosebite, amalia

De ce-a fost nevoie de atata \"istorie\", pentru ca sa intelegem ca fiecare este unic si original, in univers!
Iar, din aceasta perspectiva chiar trebuia ...
\"inventat zeroul arab în forma ovală
și nu în formă de mandala\", altfel, totul ar fi fost uniform si anost. doar...o simpla trecere, amalia

un sunet, un soare, un zambet; versuri-nuante pentru o farama de sentiment si o clipa de inspiratie.
aprecieri, amalia

Da! am fost prezenta, ca simpla cititoare de poezie. Deosebit de impresionata sunt de modul pertinent in care Felix Nicolau a moderat intalnirea si a realizat acel liant necesar intre opinii diferite, astfel ca intregul eveniment sa aiba substanta si stil.
Apreciez, in mod deosebit, felul in care oameni de litere sau de presa-George Mihalcea, Gelu Diaconu, Felix Nicolau, Adrian Suciu-si, mai tinerii Mihai Tita, Sorin Despot sau Cosmin Dragomir au abordat cu maxima seriozitate si profesionalism aspecte care tin de fondul, si nu (exclusiv) de forma poeziei/prozei romanesti contemporane. Nota bene, pentru climatul autenticitatii, solicitat de Cosmin Dragomir. Deosebit de obiective, analizele facute de Stefan Ciobanu si Manolescu Gorun, care au evidentiat necesitatea inlaturarii explicatiilor exhaustive si a notelor livresti din lucrarile prezentate de Cornel Ghica si Daniel Stuparu.
In opinia mea, cenaclul este si poate fi un excelent prilej de afirmare, promovare si lansare a tinerelor talente.
Pentru cei doi protagonisti ai intalnirii din 3 februarie, faptul ca au intrunit atatea \"luari de cuvant\" poate fi considerat ca o reala apreciere la adresa a ceea ce au scris, pana acum. La obiect, au fost si notele critice, care nu au lipsit. Deosebite aprecieri pentru imagini, stil si fideleitate in redarea intalnirii, pe care, permite-mi Traian Rotarescu sa o consider: eveniment cultural. Te felicit.
aprecieri deosebite, amalia cretu

\"ploaia, doar sunete de apa\", simbol al muzicalitatii versului, al constantei revenirii eului, marcheaza poezia si ii asigura candenta necesara spre a fi o lectura placuta.
remarc, de asemenea, expresivitatea poemei, data de mai buna stapanirea a mijloaceleor stilistice.
inspiratie proaspata, mereu,
amalia

...recitind poezia, incerc o noua \"decodare\" a simbolurilor,
(se pare ca noi, cititorii de poezie, suntem tributari unui cliseu: dorim a gasi in versurile poetului o solutie ultima si definitiva pentru nelinistile noastre existentiale),
si,
iata cum,
in incercarea de a raspunde sugestiei admin-ului, citez: \"ce crezi despre acest text\"?, de cele mai multe ori (ma feresc a spune...in exclusivitate!) accentul cade asupra continutului de idei al poeziei si, mai putin ( ma feresc sa spun-deloc) asupra valorii ei stilistice.

Ei bine, aceasta separare a continutului de idei de forma in care ele sunt exprimate, este abuziva...pe un site literar!

Simpla opinie! fiindca, iata cum ...repetitia, de ex. \"de fapt\", in poezia lui Ioan Peia, pe care ai \"amendat-o\", devine \"obositare\" (sau obsedanta) ...in timp ce la Eminescu, ea , repetitia, ( de ex. \"...care, vine,vine, vine...calca totul in picioare\"-Scrisoarea III) este un excelent mijloc stilistic. Simpla opinie.

Djamal, cred ca \"lapidarea viselor\" va insemna, pentru mine un leitmotiv posibil, de azi inainte! as vrea sa cred ca alungarea \"starii de visare\" trebuie \"citita\" ca un indemn sartrian: nu exista \"cineva\" care sa-mi spuna ce sa fac, prin urmare aleg si sunt responsabil de alegerea mea.

Nu vom alunga sperantele sau idealurile! Ele, se cuvin a fi \"stea calauzitoare\", in desertul vietii. De asemenea, mai cred ca cititorul de poezie asteapta, de la autor, acel \"semn\" care sa-i dovedeasc faptul ca...n-a gresit prea mult in presupozitiile sale. o simpla \"trecere\" si...amalia

Acest poem, compus, din doua tablouri, dupa cum arata succesiunea versurilor, poate fi considerat strans legat de traditia si cultura carora le apartine, prin etnie, Mahmoud Djamal. Sa ma explic:
. in primele sase versuri este conturat un cadru natural-existential ce se vrea o definitie fireasca a \"apusului vietii\". E toamna,
\"cârduri de păsări se zbuciumă\", parasesc \"orbita\", locul adapostirii vremelnice si, precum \"viermii\" care ies din \"fructul oprit si sfant\" (marul) se \"duc\"...
la fel, metaforizand, si viata se petrece.
Toti trecem, \"dincolo\" in momentul cand:
\"ni se infige in pamant osul sacru\", si, este acesta, un moment firesc al existentei.
Dar,
partea a doua a poemei, incepand cu versul al saptelea, marcheaza o schimbare radicala de atitudine. De ce?
De ce sa inlatur sperantele, \"ocolind pietrele ce-mi lapideaza visele\"?
Dorinta, exprimata in versuri, se refera la un moment al trecerii spiritului intr-o lume ideala;
o lume in care:
\"sunetele clopotelor și ecoul strigătelor
contopindu-se sub cer\",
vor emerge \"deasupra trupului\", intr-o timida incercare de a traversa lumea,
\"deasupra trupului
deasupra luciului de temple\".
Nu pot face referiri directe la simbolurile din ultima parte a poemei, dar intuiesc ca M. Djamal nu se desprinde ci, dimpotriva, pastreaza, in memoria afectiva, \"tinutul natal\" traversand cu fruntea sus viata, increzator...in steaua sa.
sustinere, amalia

De un lirism elegiac, evident generat de o stare de sufleteasca reala, poemul \"Lacrimi ruginite\" marcheaza o imbinare intre doua planuri:
.planul naturii, ce are pondere maxima in primele sase versuri,
si
.planul sentimental, redat, cu deosebire, in ultimele patru versuri.
Momentul evocarii fiintei dragi, disparute, este cel mai dramatic fragment al poemei:
\"era printre cei mai alesi ai pamantului\", fiinta nobila si indragita de poet dar,
moartea nu alege;
si iata, cat de: \"infidel este acest suflet
care-si paraseste trupul\" si se risipeste, generand \"lacrimi\".
Atasamentul fata de cel plecat dintre cei vii este evident, insa,
pe \"obrajii de tinichea\" zambetul \"ironic si mort\" pare a mai lasa un loc...amintirii.
Gasesc aici, in poema lui Djamal M., coordonatele unei melancolii neprefactuta si neinfrigurata de patima, prin urmare cu atat mai datatoare de emotie artistica. In creatia poetului, \"Lacrimi ruginite\", tarzie si singulara elegie, poate ocupa un loc important prin simboluri, stil si versificatie. aprecieri, amalia

Poate gresesc, dar primul gand ivit dupa lectura, a fost: lirism de o tristete elegiaca. Apreciez poema de fata ca pe o sincera forma de exprimare a individualitatii, libera de formule fixe si bine condusa ca expresivitate si stil. Transmite emotie si indemn la meditatii asupra conditiei umane: a muri, a \"pleca putin\" din aceasta lume, nestiut, cum singur te-ai ivit; acesta esti, omule!
Cred ca in poezia moderna, cu vers \"alb\", tristetea bacovina poarta in sine acea neliniste, devenita \"limba de clopot\", spre a fi (inca) auzita si dincolo de eul interior.
Deosebit: \"salvând cerul de la disparițe
râzând cu ochii mei în mâna stângă...\"
aprecieri, amalia

Se stie, viata este o competitie; toti oamenii participa la aceasta, fiecare, insa, are un alt scop. Atunci cand te afli in spatiul destinat limbajului poetic esti chemat a-ti norma pasii dupa cadenta genului; sunt si momente cand:
\"poezia nu este
poezie
pentru că
n-o scrie cineva
citind
gândul din piatră...\", altfel spus, pentru ca ea nu reda esenta lucrurilor.
Dar, poate ca tocmai in asta consta perenitatea genului liric; asadar, da-i poeziei cuvintele tale si ea te va iubi! Pentru competitie, curaj! Pentru vers, inspiratie mereu proaspata! amalia

sa nu lasam sperantele sa piara! \"trebuie sa ni-l inchipuim pe Sisif fericit!\", imi vin in minte cuvintele lui A. Camus, gandindu-ma la neodihna celui care scrie. a celor care scriu, realizand o sinteza intre \"eu\" si \"lume\", si revenind, printre noi, constienti ei insisi de riscul intalnirii.
vom intelege semnificatiile unui vers (sau ale unui text), numai daca vom sti \"dezlega nodul\" lingvistic, eliberand structurile verbale de rigorism si formalism. cu timpul, experienta isi va face loc; Cornel, Daniel va doresc mult succes si inspiratie mereu,
sustinere, amalia

Ai dovedit capacitate de sinteza in consemnarea \"intamplarilor\" literare de la Deko, respectand cronologia acestora, fapt care mi-a creat senzatia ca am participat efectiv la eveniment. Excelenta, imbinarea \"imagine-cuvant\"; meriti aprecieri, amalia

da, este o \"constructie\" epica in sase tablouri, care ne poarta prin \"labirintul\" vietii! Drumul, cand intunecat, cand plin de lumina este, adesea, de ...neinteles! doar asa vom concede ca:
\"un domn și o doamnă se desprind dintre ceilalți, cu un zîmbet halucinant, se opresc/cad/mor\", ei...cei asemenea noua.
precieri, amalia

\"o rază de soare peste mine, mă taie în două ca un cuțit. ei au tăiat ceva din mine\", imagine-simbol ce reda o compozitie epica de factura moderna. aprecieri si inspiratie, amalia

poezie de atmosfera, \"Ceva se petrece\" creeaza o imagine realista asupra unei anumite perioade(istorice), tratand cu multa acuratete problema libertatii idividului in conditiile totalitarismului, pe cand:
\"un vârf de cismă ne-aruncă pe coridor,
dănțuiește pe suferința din cămașa
iscălită cu polițe în alb\".

Gravitatea atmosferei:
\"loviturile ne întreabă cine suntem
până ce trupul ni se desprinde de cap\", este accentuata de neputinta asumarii unei solutii: \"nu putem duce la buze cerul ca pe un vas cu lapte\". Excelenta, metafora.
Lirica moderna, poezia de fata este \"singurul gand\" al celui care nu vrea sa uite.
aprecieri, amalia

poezia ta atrage atentia prin acest:
\"eu nu încerc să modific gutui\";
este la fel precum ai spune ca :
nu doresti sa modifici forma (cvasi-rotunda, a) pamantului, sa schimbi soarta lumii ori...sa cultivi \"gutui patrate\"!
evident, in versificatia moderna ...\"totul este permis\"; ramane insa a raspunde la intrebarea : este, sau nu, omul, strain de produsele muncii sale? acesta sr fi, eventual, substratul alienarii! ce zici? aliona... e o fata cuminte.
aprecieri, amalia

Revin asupra poezie lui Marius Solea dorind a sti daca autorul insusi are intentia de a regandi, in termenii panteismului, conceptul de divinitate. \"Poemul social\" naste interpretari contradictorii, rastalmaciri, chiar.

Dar, dincolo de acest aspect, incerc a intelege temeiul \"recomandarii\" fragmentului ...de scrisoare;
poate doar faptul ca: se \"preteaza la interpretari filosofice infinite\"(aprecierea apartine domnului Felix Nicolau)? Ele inca nu au fost facute.

In opinia mea, doua ar putea fi aici intelesurile: in primul rand, \"lumea vazuta\", acea existenta \"marginita\" (finita) si creata nu poate fi cunoscuta de \"orbul\" care \"niciodată nu o să se mai poată întoarce acasă pentru a muri\", data fiind ratacirea sa lumeasca; dar, marturisirea credintei ar putea reprezenta o cale de cunoastere, cauza ideilor adevarate fiind divinitatea.
Cel de al doilea motiv poetic este modul in care noi percepem realitatea, \"oglindirea ei\". Suntem sau nu ...\"orbi\"!?!
Daca, \"din această lume, nu mi-a trebuit nimic, cu excepția timpului\" spune poetul, atunci lumea vazuta ramane aceeasi, neschimbata \"chiar dacă oglindirea ei se face printr-un ciob
sau printr-o oglindă întreagă\".
O imagine incarcata de sensuri ce pot avea la baza leitmotivul: \"crede si nu cerceta\". Pentru Marius Solea, poetul ce ne-a ales sa-i fim \"contemporani pentru o vreme\", adresarea reprezinta datul, liberul arbitru care permite intelegerea omului ca fiinta rationala si demna. Marturisirea...ramane optiunea fiecaruia. (Re)prezentand oamenii ca pe \"niște străini impacientați\" de intalnirea cu \"marile idei\" poetul spera ca ei vor indeplini, cu timpul, legea morala pozitiva.
Mai putin expresiv, versul al saptelea:
\"uneori, mai aflu de la câte un semen drăguț, supus de repere, parand a fi rupt de context; la fel, \"trasaturile din veci\". Sintagma aceasta nu expliciteaza ideea poetica din strofa a treia. asteptand, \"Liber\",
aprecieri, amalia

sa nu intrebi stanca, ce nisip va fi
sa nu intrebi noaptea, de ce nu e zi.
lasa doar cuvantul, sa alerge spre tine!