Lapidarea viselor

Perceptia este asemenea miscarii mistice a unui sarpe printre pietre filosofale. Ramane credinta.

Îți mulțumesc de trecere și de mișcare printre rânduri.
Te mai aștept
Cu respect
Djamal

un poem expresiv...
fiecare metafora se impreuna cu alta... intr-un stil original, menit sa nasca poetul... prin el insusi... (d)intre toate cele ale naturii...
frumos zis : \"sunetele clopotelor și ecoul strigătelor
contopindu-se sub cer
deasupra trupului
deasupra luciului de temple. \"

Sandulescu Madalin,îți mulțumesc de comentariu.
De mult nu prea ai fost pe aici, mă bucură trecerea ta.
Te mai aștept
Cu stima
Djamal

Acest poem, compus, din doua tablouri, dupa cum arata succesiunea versurilor, poate fi considerat strans legat de traditia si cultura carora le apartine, prin etnie, Mahmoud Djamal. Sa ma explic:
. in primele sase versuri este conturat un cadru natural-existential ce se vrea o definitie fireasca a \"apusului vietii\". E toamna,
\"cârduri de păsări se zbuciumă\", parasesc \"orbita\", locul adapostirii vremelnice si, precum \"viermii\" care ies din \"fructul oprit si sfant\" (marul) se \"duc\"...
la fel, metaforizand, si viata se petrece.
Toti trecem, \"dincolo\" in momentul cand:
\"ni se infige in pamant osul sacru\", si, este acesta, un moment firesc al existentei.
Dar,
partea a doua a poemei, incepand cu versul al saptelea, marcheaza o schimbare radicala de atitudine. De ce?
De ce sa inlatur sperantele, \"ocolind pietrele ce-mi lapideaza visele\"?
Dorinta, exprimata in versuri, se refera la un moment al trecerii spiritului intr-o lume ideala;
o lume in care:
\"sunetele clopotelor și ecoul strigătelor
contopindu-se sub cer\",
vor emerge \"deasupra trupului\", intr-o timida incercare de a traversa lumea,
\"deasupra trupului
deasupra luciului de temple\".
Nu pot face referiri directe la simbolurile din ultima parte a poemei, dar intuiesc ca M. Djamal nu se desprinde ci, dimpotriva, pastreaza, in memoria afectiva, \"tinutul natal\" traversand cu fruntea sus viata, increzator...in steaua sa.
sustinere, amalia

Amalia Cretu iti multumesc de trecere si pentru aceasta citire atenta a poeziei mele in general si a acestui poem in special.
Te mai astept
Cu respect
Djamal

...recitind poezia, incerc o noua \"decodare\" a simbolurilor,
(se pare ca noi, cititorii de poezie, suntem tributari unui cliseu: dorim a gasi in versurile poetului o solutie ultima si definitiva pentru nelinistile noastre existentiale),
si,
iata cum,
in incercarea de a raspunde sugestiei admin-ului, citez: \"ce crezi despre acest text\"?, de cele mai multe ori (ma feresc a spune...in exclusivitate!) accentul cade asupra continutului de idei al poeziei si, mai putin ( ma feresc sa spun-deloc) asupra valorii ei stilistice.

Ei bine, aceasta separare a continutului de idei de forma in care ele sunt exprimate, este abuziva...pe un site literar!

Simpla opinie! fiindca, iata cum ...repetitia, de ex. \"de fapt\", in poezia lui Ioan Peia, pe care ai \"amendat-o\", devine \"obositare\" (sau obsedanta) ...in timp ce la Eminescu, ea , repetitia, ( de ex. \"...care, vine,vine, vine...calca totul in picioare\"-Scrisoarea III) este un excelent mijloc stilistic. Simpla opinie.

Djamal, cred ca \"lapidarea viselor\" va insemna, pentru mine un leitmotiv posibil, de azi inainte! as vrea sa cred ca alungarea \"starii de visare\" trebuie \"citita\" ca un indemn sartrian: nu exista \"cineva\" care sa-mi spuna ce sa fac, prin urmare aleg si sunt responsabil de alegerea mea.

Nu vom alunga sperantele sau idealurile! Ele, se cuvin a fi \"stea calauzitoare\", in desertul vietii. De asemenea, mai cred ca cititorul de poezie asteapta, de la autor, acel \"semn\" care sa-i dovedeasc faptul ca...n-a gresit prea mult in presupozitiile sale. o simpla \"trecere\" si...amalia

Amalia Cretu, îți mulțumesc de trecere și pentru comentariul responsabil
și atent cred că ai analizat destul de bine poemul.
Te mai aștept
Cu respect
Djamal