trecători roșii

ioi, daca poti scrie dupa ce ai iesit de la deko esti cel mai mare poet in viata...bravo, cum a fost?sus aripile ... /urmele n-au cum să plângă urme
e o geometrie pe caldarâmul cu umbre
oamenii calcă multe asasinate-n picioare
ducând printre ei un sunet
și-un soare/
poemul tau e un teledon fin, ca o ciocolata ungureasca de aia fina fata de ciocolata vrac de la noi.
spune doar ca traiesti si va fi bine!

te văd prescurtîndu-te, asta poate fi rău sau bine, depinde de unde te uiți, eu rămân la părerea prietenului Adrian Suciu(enunțată public la deko) că îți trebuie niște sânge, apă sau lichid seminal prin textele tale...

despre poezia de față spun că mă face să o citesc dar...nu mă face să o țin minte

poate doar primul vers...da, primul vers

salut, vecine,

cu prietenie,

am iesit de la deko mai om decat am intrat poet...si mai poet decat as fi crezut ca sunt ingerii.
a fost o atmosfera normala. mi-am pastrat curiozitatea cautand sa inteleg unde ma aflu in drumul dintre aripa si pasare.
in rest, numa\' de bine.

cu stima, blueboy

daca reusesc - in viata asta plina de chipul meu uitandu-se-n oglinda - sa dau un (singur) vers care sa ramana in mintea cuiva...inseamna ca am REUSIT.

multam de trecere si de citire, vecina-prieten

cu stima, blueboy

Prima reacție la primul tău vers din aces prim poet după Deko (iertată-mi fie \"primiul-eala\":)) a fost una de parafrazare din \"urmele n-au cum să plângă urme\" în \"urmele n-au cum să lase urme\".

În rest, e un text de-a v-ați ascunselea, cu umbre, soare și urme (ne)lăsate de oamenii care (se) tot duc (printre) sunete călcând(u-se) în picioare (cu) soarele.

Cu drag,
Constantin

dintr-un joc intr-o urma. dintr-o urma se nasc celelalte urme...printre urme, m-am gandit (yo), ca nu (ne) mai putem intoarce printr-un joc intr-o urma (singura)...poate.
soarele ala (saracu\') e \"de bine\" printre asasinate...doar asa sunetele se aud intregi la intrarea gandului in fiinta.

multam de trecere si de citire, prietene

cu stima, blueboy

O văd ca pe o chestiune de istorie colectivă și memoria ei, de ce nu , chiar volatilă. Naturală spunere, flancată de o istoria personală.

Inteleg ca la deko nu se decapiteaza poeti... esti in viata
vad... scurt si incercand esentele pure... desigur ca nu este usor dar nici sisific. Uln

un sunet, un soare, un zambet; versuri-nuante pentru o farama de sentiment si o clipa de inspiratie.
aprecieri, amalia