Tihna stâncilor

izvorul
pe malul apei
își odihnește aripile

pe luciul răului
stelele își găsesc
liniștea

Frumos poemul ; mi-a placut foarte mult ; cu respect ,

Maria prochipiuc, îți mulțumesc de trecere.
Cu respect
Djamal

Îți mulțumesc de trecere și apreciere.
Te mai aștept
Cu respect
Djamal

sa nu intrebi stanca, ce nisip va fi
sa nu intrebi noaptea, de ce nu e zi.
lasa doar cuvantul, sa alerge spre tine!

Amalia Crețu, mulțumesc de trecere și prntru semn.
Te mai aștept
Djamal

Imi aduce aminte de \"La lune blanche\"

Paul Verlaine


La lune blanche
Luit dans les bois ;
De chaque branche
Part une voix
Sous la ramée...

Ô bien-aimée.

L’étang reflète,
Profond miroir,
La silhouette
Du saule noir
Où le vent pleure...

Rêvons, c’est l’heure.

Un vaste et tendre
Apaisement
Semble descendre
Du firmament
Que l’astre irise...

C’est l’heure exquise.

Bineinteles, varianta dumneavoastra e o prescurtare.
Dar chiar reusita. :)

Mă bucură trecerea și părerea ta dar să știi că eu nu cunosc limba franceză.
Cu stimă
Djamal