vampir

Dintotdeauna am avut impresia ca un vampir în momentul în care sugea sângele, de fapt încerca să-și sugă propria ființă. Știu că pare ciudat. Mi-au plăcut nuanțele pe care la are sângele tău... :)

Bine ai venit pe site!
Ma bucur sa citesc oameni noi pe aici chiar daca de cele mai multe ori sunt dezamagit de ceea ce gasesc. Nu a fost cazul aici. Chiar daca m-am impiedicat de cateva formulari greoaie propuse de tine, de o repetitie oarecum redundanta a unor versuri si verbe... Oricum uite cu ce raman inn mod deosebit:
...îmi imaginez uneori că mă scurg
printr-o rană superficială
către (...)sinele meu..
...............................
...Mi-e chilipir ziua in care
am început să-ți sug radacinile.
................................

Mi-a placut ideea ca El isi are radacinile in sangele tau. Imi aduce aminte de mine.
Sa ne citim cu bine,
C.

total nepotrivit, fara scuze, ca si ultima strofa, mai mult second hand decit de ocazie. N-am nimic impotriva poantelor in poezie dar am o gramada impotriva poantelor slabute in general. Altfel, primele doua strofe, la o adica si ultimele fiindca a treia nu-i strofa, e un fel de nu stiu ce, primele doua, ziceam, sunt poetice de tot. Te rog, nu ma mai momi cu mizilicuri...

\"...sangele ba rosu ba gri...\"

nu, nu-mi place chiar daca inteleg ceea ce ai vrut sa spui, este un text care nu cred ca...
dar cine stie?
Poate altii vor gasi poezia in acest text.
Eu, desi am incercat, nu am reusit.

Va multumesc pentru comentarii. Le-am asteptat cu nerabdarea incepatorului. mai terbuie sa-mi lamuresc formularea \"poetice de tot\" :)

zadarnică trudă, unghiile poetului nu conțin substanțe minerale și numai eternitatea a prins sub ele rădăcini; rana ta e \"numai\" o auroră a Firii.

Cu prețuire,

Mie mi se intampla altceva, mai ales dimineata....totdeauna se strecoara de cu seara cativa tintari la mine in camera, oricate masuri de precautie as lua...ei bine dimineata am o bucurie sadica sa-i prind, greoi de sangele meu, si sa-i strivesc. Sangele meu pe palmele mele. Sa-mi manjesc palmele cu propriul meu sange. Am o satisfactie dementa. Ma intreb de ce oare. Probabil imi satisface (vag) instinctele sinucigase. Sau e frustrarea ca n-am putut sa-i ucid inainte. Habar n-am.
Habar n-am de ce am scris prostia asta aici si acum imi vine sa rad. Totusi ... e ceva in textul asta care mi-a amintit de diminetile mele cu tantari.

Dacă îmi tai din degete sau dacă omori țânțarii plini de sângele tău...în definitiv, manifestăm față de trupul nostru aceeași curiozitate pe care o avem în fața mașinăriilor cu rotițe și chei de întors. Pe de altă parte însă, niciodată n-am sa mă golesc de conținut mai mult decât i-aș goli pe semenii mei...instinctul de conservare! Mulțumesc țânțarilor care înlesnesc o comunicare. :)