foi de atlas
citeam ultimul capitol încă o dată din carte nu-mi rămăsese altceva între mâini paginile rupte făcuseră insulă autorul însuși părea că se destramă în poza cu grimasă de pe contracopertă nu
Ruga lui
Doamne-ajută sufletului meu și scapă-l de pierzanie femeia din fața ochilor mei e oglindă de pacate și râde, cum râde Doamne de mă ajunge la os îmi sfredelește inima și curg fie-ți milă de mine
nefericita perfecțiune
suntem cea mai nefericită combinație perfectă unisonul unicolorul unimiscarea deschidem gurile ies săruturi umbra noastră e număr prim în reflexie suprapusă nu mă divid de tine pentru că
pat de pistol
am un iubit pe marginea lumii stă, se uită copernicește în zare și spune „acum te-aș fi sărutat” eu îi trimit un zambet și spun că am un pat de os în care-l aștept el scrie cu mâinile dintr-un
Duet cu greiere
de o vreme-ncoace un greier îmi dă târcoale cum se face noapte-n palmă vine să ia corzi din linia vieții exact atunci când mâna vrea drum către tâmplă scoate un sunet mic, miiic, ca de rugină
cei 135 de pași pe care i-ai făcut pentru mine
închid ochii 135 de pași cât să amețești privind pentru doi viața capătă sens fiecare nișă de asfalt fiecare denivelare mi-o îndrumi mai lin sub picioare te afli într-un dublu contur cu
femeia care naște ca girafele
n-au trecut orele toate din noapte stau cu brațele întinse în cer amorțite de muzică acolo sus îngerii ascultă house țopăiala lor îmi apasă umerii puțin câte puțin cu hormoni de piatră îmi
pomanagiii
începe noaptea umbrele se dezmorțesc pe verticala felinarelor silabisim grafitti cu rime deșănțate salut ai o țigară salut ai 1 leu facem chetă nu primim pomană onorabilii pe la spate le
de după perdeaua de lacrimi
lasă-mă să-ți scriu despre ultima țigară în roșul-violet al soarelui ascuns în zarea furtunii mă simt într-o cușcă udă și clară de jur împrejur continente de ploi în mijlocul lor stau în aburi
poștașul băga scrisoarea pe sub prag
când m-am ridicat viața mi s-a părut ca rămâne acolo ținându-se strâns de brațele scaunului cu gura amorțită strâmb n-aveam motive autentice să plec dar vezi tu parcă prea curgeau din pahar în
carusel cu baterii
respir verde și mă urc în șa am găsit un singur ponei trist pentru spirala în care mă mișc nechează ca și când ar purta moartea în spate eu îl bat cu mâna pe grumaz ai răbdare îmi intră
Cuvintele din ramuri
ce frumos îmi iei sub pretextul de dragoste fiecare spațiu care îmi apaține îl cucerești îmbufnat ca și când ar durea lucrurile pe care le port tu nu vrei să te apese nimic din ce nu-i al tău și
cum am pierdut o partidă de sex
cu tine mă încearcă doar emoții colaterale finalitatea nu te include nu ai aură îndrăgostirea e scrânciob în care suuuuuuus jooooooos declamăm replici de film degeaba mă obligi să ascult că-s
Glontele tău care nu mai vine
ochești luna și tragi n-ai nimerit așa cum n-ai atins partea aceea din mine care plânge sparg porți succesive mă rostogolesc paznicii țipă și ei după arme n-am pretenții nu vreau să te
Enola Gay
ca o enola gay purtătoare de moarte mă răsfir între colții de iarbă din crăpături de asfalt tacticos ca o lavă otrăvind soldățeii de plumb ai copilăriei tale erai pasionat de pe-atunci în
călare pe linie
ne bălăngănim picioarele în lateral călare pe linia orizontului într-o parte de viața într-o parte e visul „să alunecăm sau să ne aruncăm?” timpul s-a transformat în punct strălucitor deasupra
broccoli high sugar
ești cel mai tare de pe planeta asta întoarsă pe dos cu gura mirosind a cânepă de pe buzele tale curge un fir de salivă pleci-la-iar-ba-ce-ar-de cu-lu-mi-nă-ver-de spunând \"stf\" crizelor mele
greutatea părților comune
întoarce-te cu spatele iubite nu te uita nu te mișca vreau să cred ca dormi adânc în timp ce spun că voi pleca nu tresări poți să respiri mai greu iau cu mine urma ta stând pe o
mă sufoc și ai dreptate
satisfacția duce la plictis dialogul se răsfiră în din ce în ce mai multe ore deja am început să gândim la fel e ca și cum aș face dragoste cu oglinda nici măcar pretext de trofee nu
dolly
ce calm iubite e-năuntru și ce praf ca marioneta plâng în mâna ta cu public ventriloc și el în fiecare final le arăți ce port sub fustă o bucată de plastic tare unisex și bichini roz pe care scrie
Microfonie între mine și Tine
sala goală, reflector pe microfon Mă ții minte Doamne, eram ca o iarnă cu degete prelungi asmuțite împotriva pământului și credeam că am timp pentru orice... ...nu, după asta n-ai cum să mă
Eu nu știu să scriu despre durere
eu nu știu să scriu despre durere nu știu metafore am nevoie de un poet să-mi răspundă eventual eu să-i descriu și el să scrie frumos de exemplu acum mă încovoaie și face rău gâtul mă
Scrisoare către Dânsul
...dragul meu, astazi sunt isterică nu știu ce înseamnă asta în DEX dar știu că așa-mi spunea bunică-mea „Ești isterică fată și zăludă o să-i mănânci de vii” până și strănutul tău mă scoate din
ieșită din minți caut rezerve de cutremur
ieșită din minți din casă din noapte femeie flutur la tine am auzit că sunt ultimele rezerve de dinainte de cutremur vin să te caut târâș pe străzile lihnite de zgomot înghit un amestec de
