nefericita perfecțiune

Interesant, o matematică sentimentală bine articulată lingvistic, cu metaforă și oximoron,cu un ludic subtil, cu concizie, deși substratul e filosofic (Uniomul ,unidrama).Parcă ar mai fi...loc de extinderea ideilor, mizez pe texte mai lungi.

Observ ca astepti texte mai lungi, pe extinderea ideilor.
Nu! Nu! Nu! Fiecare cuvant in sine e mult mai expresiv decat un intreg volum de idei.
Si simplitatea da savoare textului, plus spatiile intre versuri...care imi pare un truc cat se poate de inteligent. Farmeca ochiul si mintea care se odihneste linistita pe fiecare.

Da,de acord,simplitatea bine gîndită, așa cum am mai spus, dar unde nucleul poetic este excelent, ca aici, cred că e păcat să nu se îmbogățească, arborescent, textul... pe moment, la asta m-am oprit... dar nu înseamnă că sunt adepta textelor lungi, nu...în fond asta e o prejudecată...

Intr-adevar, Adrian, am introdus spatiul ca repaos. Da, Ana Maria, poate un sir mai lung ar fi intregit povestea, ar fi construit un scenariu mai amplu, dar atunci ar fi fost un scenariu mult prea personal. Va multumesc amandurora ca v-ati oprit asupra textului acesta.