mă sufoc și ai dreptate

satisfacția duce la plictis

dialogul se răsfiră în din ce în ce mai multe ore

deja am început să gândim la fel

e ca și cum aș face dragoste cu oglinda

nici măcar pretext de trofee nu suntem

crecuți în devălmășia părinților noștri intrăm în turma dimineților de la tramvai mai mult decât în inima poemelor

mă strâng de gât cu fiecare amintire ce-mi face noaptea să treacă

le-am luat la rând, i-am luat la rând

un calambur pentru matematica zilelor ce trec

eu știu c-o să mor și de o vreme încoace mi s-a făcut frică

dar dacă nu pleci pictez deasupra patului numele iubiților

și te strig aleatoriu după cum i-am găsit

mi-aș dori un ecou tipărit în gât să auzi oriunde pleci reproșul că mă sufoc

și ai dreptate

sfoara e legată de amândoi