Alina Mihai

- " Niște zulufi de culoarea chihlimbarului, căci perii capului i se capului răriseră, îi făceau simpatic și zâmbetul său de codană ce nu cunoscuse parcă nici un bărbat până la cei peste patruzeci și cinci de ani ai săi, de aceea nici nu se vopsise vreodată." - dincolo de "perii capului i se capului răriseră", nu ești atent la topica subordonatelor și efectul e hilar.

- "Cine n-a fost prin Bucureștiul de acum jumătate de secol" - toată lumea mai tânără de 50 de ani. Asta e din limbajul colocvial. Tu faci aici literatură și-ar trebui să eviți asemenea formulări banale. DIn aceeași categorie se află și " Jorj ... dăduse texte la unele redacții".

- "observând cu saisfacție cu părul îi era oleacă mai sur decât de obicei" - nu înțeleg. de ce i-ar produce cuiva satisfacție asemenea observație?

- "După ce făcu un duș și se ferchezui, observând cu saisfacție cu părul îi era oleacă mai sur decât de obicei, când se uita după-amiaza, în lumina puternică a unui iulie renăscut, Jorj nu se sinchisi că era duminică și făcu repede o băiță." - adică după ce făcu duș, mai făcu și-o baie? și de ce duminica nu se face baie?

- "la picioarele asemănătoare cu cele ale eroinei brunete din „Beatrix” a lui Balzac, adică ale unei „femei de treizeci de ani”" -ce trăsături distinctive au picioarele unei femei de 30 de ani? dar picioarele unei femei de 35?

- "A invitat-o din iulie pe Canareicu să meargă în Parcul Tineretului, pentru că citise pe-un afiș că reprezentațiile de la „Țăndărică”, din apropierea Grădinei Icoanei se dădeau acolo! - unde se dădeau?

- "ginerul său" - ce e acela un "giner"?

- "e pe Schitu Măgureanu. Lângă Cișmigiu. Ba nu, mă-nșel, e de unde începe tot lângă Cișmigiu Cobălcescu" - sunt curioasă dacă bucureștenii înțeleg ceva din detaliile astea, fiindcă eu nu pricep nimic.

Nu o mai lungesc, fiindcă e inutil.
Ar fi fost plictisitor, dacă nu ar fi fost atât de comic.
Din păcate știu că povestirea asta nu e umoristică.
Ratată, după părerea mea, și din pricina frazării arborescente, a subordonatelor care apar la trei rânduri după principală, a aglomerării ideilor diferite în una și aceeași frază.

E o poezie puternică prin ce zugrăvește și-o dovadă că ce povestește poate naște poezie. E o realitate de care și eu mă lovesc zilnic, cu diferența că pruncii de-aici sunt cu 10 ani mai bătrâni.
Sigur, dacă ții ochii închiși o anume perioadă, ajungi să crezi că adevărurile astea nu există și să ridici piatra împotriva ăluia care ți-a tras vălul de pe față.
Felicit autorul pentru modu-n care a rânduit tablourile, dând glas înalt detaliilor.

întrebările erau retorice.
mulțam, totuși, pentru efort.

eram la semafor și-a trecut o buburuză prin mine.

- a sparge sfera (atmosfera) cu un râu? - e ca și cum ai zice că vrei să spargi un burete c-un jet de suc. e-o metaforă prin care-ai anihila teama. ăsta i-ar fi rostul, la o adică. doar că-n logica textului, nu se potrivește.
- râu însetat după un strop din cer = un strop de ce, din cer?
- strofa a doua = o aglomerare feroce de noțiuni fără abolut nicio legătură între ele îmi cade-n cap, se-mprăștie-n jurul meu ricoșând. tot ce-mi rămâne-i zgomotul acestor ingrediente.
- din rochia albastru închis (...) scoate în evidență ochii verzi? = între închis și scoate i-o falie uriașă pe care tu o umpli de flori mov. n-are sens.
- "de pe blana ... ajunge-n ochii galbeni" = ce? lumina?

determinări la determinări. determinări peste determinări.
e ca și cum aș rupe-n bucăți trei tablouri ale lui dali și-aș face din ele alte trei, la nimereală.
lipsește viziunea. cheagul. lipiciul.

- cum se face-o omletă, m-a-ntrebat x într-o zi... e greu?
- pi, nu. niște ouă, lapte, sare, puțină telemea și-un pic de ulei.
și-atunci omul o luat tigaia și-a trânit acolo cinci ouă cu tot cu coajă, un litru de lapte, o felie de temelea și-o picătură de ulei.

la elanul muncitoresc. așa de nașpa mi-a sunat, că n-am mai putut continua.
nu-i vina poeziei, ci a tristeții din limitata experiență din vremurile tinereții mele uteciste.

dublă determinare - în versurile 3-4. (atunci când ești deshidratat într-un naufragiu). deshidratat sună tehnic, medical. n-are niciun rost.
lipsă logică - dacă un om se va îneca, să-l salvezi. adică să fii un fel de Mesia, înviind morții? poți folosi prezentul acolo, pentru a marca ce-ai vrut să zici.

cred că asta a fost pariul. câștigat, zic eu.

Iubirea, zice poetul, amețeste frica de moarte, spânzură drumuri ne-ncepute și scutură pentr-o clipă praful din creieri.
Le meșterești făinuț, bre.

"pentr-o clipă"-i de la mine, ca semn lectură creativă.

ps. unde-a fost injuratura?

Am retinut, din comentariul anterior, "a pune discursul pe verticala". Recunosc ca-mi suna complet necunoscut. Multumiri pentru lamurire, in caz de...

ai citit intr-un roman sau poate in altul, intr-o carte sau poate in alta? haide, ca nu merge-asa! n-are rost sa insisti, indecizia e evidenta de la inceput. altfel, suna ca si cum aii vrea sa faci parada cu eruditia. ceea ce-i ciudat, dat fiind titlurile insiruite.
"... m-am asezat cu lumina stinsa si urechile ciulite" suna a proza umoristica. "mi-am dat jos lenjeria intima" suna tot ca "mi-am dat jos chilotii". e la fel de vulgar si nelalocului lui, mai ales in gura personajului tau care se declara foarte pudic.
-" eliberare dintr-o inchisoare care nu imi placea" - inchisoarea de-aia-i ea facuta, sa nu-ti placa.
- "dupa ora mulsului" ar fi fost o detaliere temporala foarte buna. intr-un roman pastoral!
- te contrazici: o data zici ca preferai umbra, la doua paragrafe mai jos, erai insetata de lumina.

"singurul lucru de care ma temeam era sa nu gasesc vreun mar paduret in camp sa ma odihnesc..."

ai drit sa spui ca te temeai ca nu vei gasi un mar sub care sa te odihnesti. stii ce-a zis, de fapt? ca ti-era teama ca vei gasi marul!

de ce paduret, dumnezeu stie. in camp, nu prea dai de ei.

enfin ... foarte nesigur. ce-i rau de tot e ca nimic din povestirea asta, asa cum e e scrisa, nu justifica finalul din "acum stiu...".
eu, personal, n-am aflat nimic. si nici personajul, asa cum se contureaza el aici.
curcubeul e un fenomen natural care nu dispare dupa ce-ai intors capul. la 35 de ani, cat i-ai dat personajului, e o prostie sa-l faci sa nu creada-n existenta lor. nici macar metaforic nu functioneaza. il cretinizeaza.

cred ca doar "draperiile lasate" este suficient. (fara "pana jos")
m-ati habaucit de creierii capului. sunt la al treilea text si nu pricep nimic. mi-am iesit din mana, pesemne. serios acum, ce-i aia ... a tacea doar in fata propriului sistem imunitar? ce-ai vrut sa spui? ca nu daci defel? ever?
si cine are draperiile lasate pana jos? tu? sistemul imunitar? cum vine aia un sistem cu draperii?
vorbesc serios si n-am nicio intentie de mistocareala, daca asta-ti vine sa crezi.

- ideii.
- mireasma ca confirmarii drumului? ce-i aceea?

povestirea-i greoaie, fortata, nu respecta cncordanta timpurilor iar in unele locuri e de-a dreptul ilara ("ne-ar fi incinerat si ne-ar fi schimbat pe vecie", a scuipa cateva picaturi, oamenii, ca umbre "luminate de cumplita efervescenta a ideii").
mie nu-mi place.
si-am terminat-o doar ca sa nu fiu acuzata ca-mi spun parerea, fara sa fi terminat de citit.

cred că-i un schepsis aici, așa miroase, cum c-ar fi. doar că-l pierd, de câte ori recitesc.
jocul de cuvinte din titlu îi haios. :)

ai două prefixe-n același cuvânt...și dez- și în- .
ar trebui să sugereze simultaneitatea trăirilor?
și, dacă da, nu se anulează reciproc?

îmi place fooooaarteeeee mult. și nu am nicio problemă. nici cu apahida, pardon, putna, nici cu mecca.

îmi place că vorbește foarte coerent despre mai multe lucruri odată. coerența asta, insinuantă, e tare greu de prins.

mă bucur că am avut ocazia să o citesc.

Acum văd autorul! Ivan scrie FIX ca Maria Pilchin. Văd că-s din Republica Moldova. De aia sper să învețe limba română și, până atunci, să scrie-n rusește. Sper că se descurcă mai bine.
Altfel, rămân la părerea mea - e inadmisibil ca un critic literar să nu stăpânească limba-n care-și redactează opiniile. Cum poate cineva să descopere subtilitățile unei opere literare demonstrând că nu cunoaște subtilitățile limbii în care-i scrisă aceasta?

ce ai vrut să spui cu gândul ăla sacrosanct?

am impresia că-n originalul nescris era ceva de genul ..."și simt că-i o parte din mine care ar trebui să moară". așa-i? nu de alta, dar eu am citit cu i, chiar dacă nu era-n text.

i-ul ăla ar indiviudaliza o anumită parte, fix despre cea de care s-a vorbit. adică obișnuința aia, că ea ne arde, mai apoi.

observ că bicicleta aia taman a făcut o cursă pe la tine prin creieri. apoi pe la mine. semn că nu-i doar de stradă. așa că-ntrebarea îi tendențioasă.

nota bene: sediul inimii e-n inimă?