alter ego
no, zice Sile, văd nu ești cumsecade am să te zbor de-aici ai să te duci învârtindu-te unde-a-nțărcat mutu’ iapa ai să te tot duci de n-ai să știi de tine mă uit la Sile de zece ani mă uit la
AMAlina Mihairéverbère rouge
sunt prototipul și e așa cum spune lumea îmi place cremoasă și caldă încleindu-mi genele dinții limba îmi place să o-nghit Dans ma vie secrète C’est un peu différent J’enseigne le
AMAlina Mihaidrosophila melanogaster
m-a dus ieri sfântul clic pe un sait și cu cât scroluiam cu atât norișorul acela urca mai aproape de cer pân’ ce m-am trezit deodată-n vârf „lovez”, „observez”, „versez” mă-ndemnau se roteau în
AMAlina Mihaineîngropată
dintre buzele vinete îi țâșni dintr-o dată soarele precum clovnului bila albă de ping pong n-a mai fost curând decât întunericul acela agățându-se de mine cu crengi prelungi de umbră se făcea
AMAlina Mihaimami
acesta-i cuvântul prin care dumnezeu aprinde lumina și-aceasta e umbra unei femei în care fericirea se bulucește strâns duduind ca o ceată de prunci ieșind în fugă din curtea școlii
AMAlina Mihaischizoportret
din multitudinea de glasuri sunt cel mai suav din ghemul de fire , incandescent, cel mai roșu din atât de multe care te iubesc dinăuntru sunt cea mai frumoasă femeie din mine
AMAlina Mihaiars poetica
când sub preș orizontul se-ngustează brusc toate nimicurile toate chestiile alea uitate dau năvală și latră-n tine până le pocnesc gingiile cu poezia ce mai ai noroc că-i încăpătoare și
AMAlina Mihaidealul din palmă
după aia așa s-a nimerit dumnezeu și-a mai luat o zi liberă și după ce s-a distrat El cu cine s-a nimerit a ridicat de-odată un deșt și-a dat ochii peste cap și-a strigat să fie deplină iar
AMAlina Mihaipanahidă
nu te mai iubește sile nu-i mai e dor de tine i-e subit mai bun un gând de lemn preț de-o cenușă sile nu te mai vrea și nu te mai caută se duce mai ușor prin perete la ultima
AMAlina Mihaiviziune
într-o bună zi așa mi-a venit mi-am mutat soldații mult înspre nord purtam acolo o campanie în care nici dracu’ nu știa cine cu cine și de ce aseară am avut viziunea asta se făcea că eram
AMAlina Mihaisprijin
de când mă știu am fost o femeie slabă umărul acesta pe care-l vedeți viguros bărbătesc mi-a fost alături de când mă știu de fiecare dată când n-am avut nevoie
AMAlina Mihaimai multe focuri deodată
într-o dimineață a trezit-o așa cam pe la nouă s-a lăsat privit cât un sărut și-a pus un genunchi la dreapta coapselor ei un genunchi la stânga apoi și-a scos arma din piept și a tras
AMAlina Mihaisă nu te rătăcești
mă gândesc că există un moment plasat undeva între devenirea ta ca om și întâlnirea cu Ea când ai putea să violezi o babă i-ai putea aduce maică-tii flori ai lăsa să tropăie
AMAlina Mihaistânci
avea doar câțiva ani când mi s-a prăvălit tăcerea din cer apoi a trebuit să tot împing la bolovanul ăla pe cele trei axe fără un sprijin aceasta până-ntr-o zi aruncată de dumnezeu pe
AMAlina Mihaiîn răspăr
încet ca pe-o cireașă li se înțepeneau în oase ricoșau din ele scăpărând întuneric șapte limacși urcau pielea pereților dimineții celei de pe urmă când s-a ridicat într-un cot
AMAlina Mihainimic
stai să vezi ce ușor se toarnă nimicul în forme și cum se coace el, la foc mic, până când nu mai știi pe ce parte ustură mai tare vom vorbi despre mine despre cum mă loveam eu zilnic în dalta
AMAlina Mihaiibbur
acesta nu-i el e carnea mea plutind chip cioplit în sângele celorlalte
AMAlina Mihaicuminecătură
când n-am mai putut vorbi mi s-au lipit cuvintele de cerul gurii ca să-mi țâșnească din ochi și din toți porii până când m-am desfăcut pocnind înfundat ca o pâine pe vatră aceste cuvinte-s încă
AMAlina Mihaivis
mă doare, mami îi smulseseră mâinile din umeri i le plantaseră-n pământ uscat nu aproape de sat uite cum cresc odrăslind rădăcini răsucite ca măslinii orbecăind cutremurat între
AMAlina Mihaighem
ei și-n timp ce degetele mele atingeau cerul acolo unde om nu ajunsese ai zâmbit așa întunecându-ți ochii de ce nu vii mai aproape la fereastră draga mea as vrea să-ți citesc în palmă soo
AMAlina Mihairevelație
încă nu mă ridicasem din genunchi când a venit la mine un porc lila și mi-a zis ce credea el despre iubirea oamenilor apoi a desfăcut două aripi albe și-a zburat frumușel de unde-a
AMAlina Mihaitao
stânca aceasta care își strânge de sute de ani coastele în jurul templului mi-a fost martor aici mi-am semănat într-o zi un ghenunchi în pământ și m-am plâns că iubesc până când
AMAlina Mihaiși eu te iubesc
aș fi putut să-i spun te iubesc să susur împingând printre dinți în două direcții iubirea care-mi umfla pieptul te iubesc teiubesssc sssile uite-așa mă așa te iubesc și lacrimi
AMAlina Mihaiperspectivă
e șepte dimineața și mă uit la cât de mișto se potrivește poezia asta a mea despre suferința care mântuie cu reclama la economisești până la șaptezeci la sută ! în saloanele de
AMAlina Mihaișah-mat!
pe buze când lama lucioasă-ți petreci zăpada când zgârie rea ca o gheară desprinde căpușa-nainte să-ți pleci privește-o cum moare în carnea de-afară fă-ți ghem trupul gol și-l înghite uscat
AMAlina Mihaicălușei
după ultima rugăciune am născut două vieți imediat au venit pe lume și două scrâncioburi două tobogane un montagne-russe de ăla adevărat care ți-o lua mereu înaintea țipătului un balansoar din
AMAlina Mihai