și eu te iubesc

textulețul. De final, ce să mai zic? Seamănă mult cu motivul unei vechi anecdote.
Doar o părere,
Eugen.

Mulțam de opinie. Despre anecdotă, nu știu nimic. O fi vreun banc subțire, ca textul ăsta. Mai treci, poate se mai îngroașă.

Îmi place tonul din primele trei strofe, dar ai nevoie de un final mai cu schepsis să se îngroașe.

deci, mă bucur că măcar tonul a prins. cât despre final, mă tem nu doar că nu am altul ci că toată poliloghia e scrisă chiar pentru forma asta de final.
nu, nu îmi făceam iluzii că s-ar mai îngroșa ceva aici. ci cu ce urmează.

pentru mine acesta este un text curajos, undeva la limită...
un plus este tocmai spunerea aceasta degajată, detașată. și ironia :). pentru că este aici suficientă...
mie îmi place comparația din final.
iar ”dește”, ”mă”, ”trebe” ”vasile” plus jocurile acelea de sss-uri, teiubesc-ul, mda, funcționează, ajută...
plăcut :)

alex

cred ca textul merge datorita ironiei/autoironiei care functioneaza f bine aici si de altfel in toate textele care abordeaza \"teme mari\"(gen\"te iubesc\"). iti iese foarte bine vocea asta putin afectata. Eu as modifica cumva prima strofa e neclara,ca sa nu zic ilogica, in rest e fain.

tonul patetic direct pe care nici nu ai încercat să-l ambalezi în metafore ar putea fi un lucru de apreciat. stau și mă întreb ce ai urmărit cu finalul acesta. ceva memorabil pentru mintea cititorului? s-ar putea. oricum ar fi, tragic sau pornografic, finalul mi se pare ratat, dar și fără el textul nu strălucește.

Alex, mă bucură că ai sesizat ironia. Temerea mea ce mai mare legată de textul ăsta a fost că vocea personajului ar putea fi luată drept glasul unei cumetre vulgare, de cartier. Evident că am împrumutat ceva din atitudinea respectivă, însă cu scopul precis de-a caracteriza comportamentul celuilalt, pe care îl incriminez.

știu că e lejer neclară, inițial am vrut să modific, dar am lăsat-o cum a căzut, pentru că mi-am dorit să transcriu un soi de furie neputincioasă și irațională, spre a cărei motivație să ajung gradat, abia în final. mi-a trecut prin minte că, odată cu \"lumina\" din final, dau și cheia începutului. iar dacă nu o dau, tot n-are așa mare importanță, odată ce mi-am atins scopul.:))
multțumesc.

\"tonul patetic direct pe care nici nu ai încercat să-l ambalezi în metafore ar putea fi un lucru de apreciat.\"

- nu-mi plac metaforele. aș putea spune că am dezvoltat o aversiune organică.
există un arsenal de alte figuri de stil cu un uriaș potențial, aproape ignorat.
anacolutul, de exemplu, e o figură de stil cu o forță de expresie impresionantă. nu văd de ce ar trebui folosit doar în proză.
de ce metaforă, când pot lărgi sau restrânge sensurile unui cuvânt printr-o sinecdocă? de ce să scriu șapte cuvinte când pot transmite același lucru, mai subtil, prin numai trei? limbajul poetic înseamnă metafore, epitete și comparații doar la nivel primar. orice jongleur știe să construiască metafore. doar poeții știu să construiască Sens. ei sunt inovatorii! și cum dumnezeu să inventezi noi limbaje poetice dacă nu ieși din peisagistică?
metafora poate fi o condiție a poeziei, dar nu poezia însăși (eugen ionescu a spus-o). or, oamenii nu spun emoția, o speculează. iar pe mine mă interesează cu totul altceva: \"biologia spiritualizată\" care e poezia.

revenind, acel ton de care vorbeai e pentru mine un vehicul. modalitatea prin care am încercat să spun ceva Nu despre personaj ci despre atitudinea celui căruia îi vorbește. e o formă de persuasiune, aceea prin care îi vorbești cuiva pe tonul lui, ca să îi arăți cât e de ridicol. un artificiu preluat din retorică, bag sama.

sigur că da, accept că e posibil să fi ratat ținta. după cum înțeleg că subtilitatea trebușoarei ăsteia se poate să fi scăpat, la o lectură superficială.(unde \"superficial\" înseamnă \"grăbit\")

\"stau și mă întreb ce ai urmărit cu finalul acesta.\" versus \"oricum ar fi, tragic sau pornografic, finalul mi se pare ratat\"

- sigur, mă fac că nu văd că întrebarea e retorică, pentru că mă miră prea tare că cineva îi poate oferi violului atribute pornografice.
în textul ăsta e vorba de un viol. un viol sufletesc. agresiunea fizică (triplată) e mijlocul de exprimare pe care l-am ales pentru a ilustra ravagiile sufletești pe care le poate face \"te iubesc\" atunci când nu e autentic.
minciuna violează triplu și nu are consecințe doar în plan fizic. am ales totuși violul fizic pentru a-i sublinia caracterul bruta, devastator, umilitor și gratuit.



Mulțumesc mult pentru opinie. Că citesc un feed-back la ce am scris, că scribăluiesc eu însămi ceva, sunt două bucurii pe care le pun pe același plan.

finalul e scary, dar până acolo chiar îmi place.

cu iertăciune că n-am mulțumit când se cuvenea ...