nimic

textul e bunicel și draguțel dar imi lasa și impresia unei îmbatraniri. expresia dalta dumitale, deși frumoasă și ingenioasa prin comparație parca-i scrisa de o donșoara de pension din cauza acelui pronume de politețe. la fel și ocolirea unor clișee - cum e cel cu turnatul de pamînt în cap, care ramane la fel de evident insa.

mi-a placut cliseul. nu l-am vazut, poate, ca atare. mi s-a parut ca acolo e toata forta, pe mine exact bucata asta m-a atras cel mai tare.
mirosul de marmura m-a derutat un pic, as inlocui "miros" cu altceva. dar nu stiu cu ce, mirosul inghetului face sens, cum mirosul de iarna.
cred ca-i o poezie buna.
te citesc, am impresia ca te eliberezi oarecum controlat, ma intreb cand vei izbucni. :o)

Sunt curioasă ce-ți dă impresia asta, dar bănuiesc că nu e una dintre senzațiile explicabile, deci nu întreb nimic. Doar mă bucur că să citești.


ps. mă rog, sper să apuci să citești până la crăciun.

1. pronumele de politețe "dumitale", trebuia să sune caragialesc. în comparație cu pronumele personal "tu", folosit în restul textului.
2. "a turna pământ deasupra" nu se referă la "a turna pământ în cap" (oricum se spune "a-și turna țărână în cap", cu sens de "a se autoculpabiliza în exces")ci la a se îngropa. aci, cu sens de a se sinucide. într-o relație.

cât despre clișee, repet: cred că au o mare forță de expresie. problema e când le folosești și cu ce scop. adesea pot funcționa precum greșelile gramaticale (pe care le evităm cu toții) folosite de autor spre a caracteriza un personaj, pentru a-l introduce într-o anume tipologie.

textul e cuminte si bun; sunt cumva impotriva cliseelor dar unele sunt pur si simplu un mod rapid de a ajunge la tinta si de a cunoaste. mi se pare aglomerata de senzorial partea asta:
"și despre cum săreau din mine așchii ascuțite
despre cum se-nfigeau ele sfârâind în inima cuvintelor
topindu-se acolo cu miros de marmură și îngheț"
cu toate ca suna bine si putea fi exagerata un pic, pentru impact.

finalul mi-a placut mult, desi e alt cliseu:)
multumesc pentru vizita pe textul meu!

citesc, de la inceput chiar.
cred ca dan (dediu) a spus la un moment dat ca-i plac comentariile tale. mi-am amintit ca voiam la un moment dat sa le strang intr-un fel de volum personal. e foarte mult spirit in ele, ai un filon uimitor si se pare ca nu-i doar impresia mea.
cred ca atunci cand scrii poezie intri in modul "artistic" si incepe reflexul de stapanire, cenzurare (nu finisare, de asta te-ai prinde). evident ca habar n-am daca am dreptate.
mai ales ca eu sufar de dresaj profund.

ps-ul m-a distrat. sper sa mai apuc ceva mai mult. :o)

"inima cuvintelor" nu e ce mai fericita alegere.

dar e bine ca te orientezi cate "finaluri deschise" !

Mihaela, mi-ai scris exact cum îmi doresc. Drept pentru care rămân recunoscătoare. E foarte important un feed-back.
Cristina, cum ți-am zis ... îmi e imposibil să răspund inteligibil la ce mi-ai spus. pot doar să mulțumesc.
Traian, mie poezia asta nu-mi mai place deloc. De fapt nici când am scris-o nu mi-a plăcut. De aia oi fi rasolit-o, pe alocuri, preocupată să scap de ce mă obseda.
Traian, mie poezia asta nu-mi mai place deloc. De fapt nici când am scris-o nu mi-a plăcut. De aia oi fi rasolit-o, pe alocuri, preocupată să scap de ce mă obseda.:))