neîngropată

e ceva frumos aici si atragotor, iar astea cred ca vin pentru ca e, totusi, un text ciudat, iar ciudatenia nu e una artificiala (care in general repugna), ci aproape fireasca.
singurul lucru nefiresc este "nefirea lucrurilor", unde lectura se impotmoleste.
banuiesc ca ai simtit nevoia unui joc, unei profunzimi, unei insolitari, desi cred ca e un efect gresit, tocmai pentru ca artificializeaza, poetizeaza, iar asta nu mi se pare nici frumos, nici credibil.

ca să fie firesc, textul ăsta ar fi trebuit să curgă de undeva și să se termine acolo unde-ar fi vrut el. însă eu am prelucrat prea mult din ce inițial a fost. așa de mult că nu-l mai recunosc și, din păcate, în final nici n-am mai zis ce-am vrut la început să spun.
poate că de-acolo e și senzația de artificial.
...nu văd ce poate fi aproape firesc și fain în ceva ce se împotmolește la sfârșit, ca țiganul la mal, vorba 'ceea...

(nu am simțit nevoia unei profunzimi, ci a unei fandări.)

poate era mai "sanatos" daca dintr-o data ii rasarea soarele printre buzele vinete. dintre si dintr-o "e" neamuri:) in rest, firescul nefiresc al poeziei...

și de voi mai avea putere

o să stau cuminte pînă soarele îmi va răsări
din gură.

N-o știam. Trebuia?

"aștept să vină dimineața să îmi curgă soarele în gură / printre zgârieturile cerului" (2006, "mă enervează unghiile")

ca era chiar sub nasul tau, proaspata. si face inceputul poemului tau sa para inspirat...

"Soare răsărea,
Și Soare-mi venea
La gură d-argea.
..." (Soarele și Luna, baladă populară)

de-aici e "inspirația".
subsolul literaturii române e, pesemne, plin de clișeul ăsta.
originalitatea, acolo unde e, ține de modul în care-i folosit.

dată viitoare, când o să scriu, probabil, despre șinele trenului, sper să nu mai săriți pe mine, reclamând un clișeu, ca și când v-ar aparține. e măcar caraghios. și cumva trist, dacă mă-ntrebați.
un clasic în viață spune ceva ce am să parafrazez imediat: când o s-aleg să plagiez pe careva, voi avea grijă să aleg un poet.

cam de câte ori crezi că-i necesar să repet că nu te citesc?
ce speculezi, te privește.

intra aici, la pareri, sa te auzi... :)

aici (scuze, mi-a scapat) http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14001347/umil%C4%83

de plagiat, nici nu m-am gandit la asa ceva. ci la faptul ca esti banala in exprimare si nu ai nici procedee si nici talent sa transforimi un cliseu in ceva original.

nici macar un partener de polemica nu poti fi pentru ca iti place sa dai cu noroi daca altfel nu ai cum sa te aperi.

cu alte cuvinte, gândeai că nu am talent și-s banală și-ai spus cu totul altceva și acum ești supărat că ți-am demascat șobolăneala.

uite cum șade treaba:
nu-ți pot fi partener de polemică (aici ai dreptate!) din n motive, dintre care primul e acela că singur mi-ai cerut să te las în pace, fiindcă nu dai doi bani pe opiniile mele. de aia nici nu te mai citesc, comentez. știai că nu te citesc, ghinionul tău, dacă te-ai gândit că nu-mi respect promisiunile.

deci, nu-ți înțeleg inconstanța (ba mă cauți, ba nu mă-njuri) și mă tem că nu te pot ajuta întru nimic, atât timp cât nu înțeleg(i) ce vrei...

spune așadar că nu am talent, că sunt banală, spune ce crezi, dacă tot ai dat pe aici. dar spune-o direct, Leonard Ancuța, nu-mi băga șopârle, că nu-s de ieri pe lume.

și nu considera că toți suntem din ăia care apără ce-au scris chiar cu prețul vieții. am alte boli.

te rog să mă scuzi acum, aș discuta literatură, mai degrabă.

Andrada, ți-am răspuns și ți-am mulțumit pentru intervenție. Din păcate mesajul e "sub preș", nu înțeleg de ce a trebuit să ajungă acolo.

Silviu, ai dreptate, cred că voi modifica...Mulțumesc că nu te-ai supărat că n-am răspuns imediat.

Silvia, vai, e mai rău decât îmi pot imagina.

n-am avut impresia ca ar fi prelucrata. daca e, e inca ok.
n-am avut impresia ca citesc poezie, aici il inteleg pe Leonard - cred insa ca nu-i vorba de lipsa de talent ci de o abordare foarte diferita, iar pentru mine asta e (acum) mai captivant decat daca as fi citit poezie. s-ar putea sa fiu ca nuca in perete, dar diferenta mi s-a parut ca e acolo unde m-am obisnuit ca poezia sa invaluie, sa creeze o atmosfera si o legatura, in timp ce aici intentia e de a ajunge in zona ei de desert - deconstruiesti. vad in asta un fel de onestitate, de calm, in loc de nesfarsita tavaleala emotionala (la care eu sunt o maestra!). inca o data, daca-s pe bordura asta e, dar cu cat ma uit mai bine cu atat sunt mai convinsa ca nu-i doar o impresie. daca as fi unul din acei excentrici care aduna "lucruri" ne-comune, ai fi in buzunarul meu. :o)

Mă bucur, atunci, că nu mi-a ieșit "poezie". :) Săru'mâna.