vis

alina, imi place foarte mult poemul tau

-pentru ca transmite cat si ce trebuie

-pentru ca aici forta din textele celelalte se transforma in ceva delicat,extrem de sugestiv

-pentru ca e taiat f bine si are un mesaj puternic pe dedesubt

sincer, cred ca asta e linia pe care ar trebui sa mergi dpdv poetic.
bravo!

...cătinel din coadă la așa laude, Oana.
eu am mari dubii în legătură cu textul ăsta, iar ce spui tu mă bagă și mai rău în ceață. visul ăsta e o încercare de transcriere unui fenomen oniric real, din care am senzația că nu am extras nimic.
pentru că nu e o născocire, îmi e imposibil să evaluez corect ce-am produs.
mulțumesc încă o dată.

eu am simtit sa ma opresc dupa primele 2 strofe.
apropo, mai in gluma mai in serios, ce inseamna "infinge"? ;))

"înfinge" e un cuvânt nou.l-am inventat special pentru cei care nu găsesc nimic de cârcotit în text.
glumesc. n-aș fi văzut acel typo nici într-o mie de ani. mulțam.
se pare că ai ajuns totuși la ultima strofă, hein?

am citit tot dar am senzatia ca primele doua strofe - care imi plac - spun deja totul.

multe gerunzii într-un text atât de scurt. Pe lângă asta am rămas nelămurit: cine și cui a smuls mâinile din umeri? pe de alte parte sintagmă răsuzitată : „între ce și pământ” Apoi, o altă neconcordanță în penultima strofă:

”nicio durere nu-nnobilează
copile
se-nfige-adânc
scormonind după apă” - nu are cum, fie ea durerea, ori suferința, ori orice altceva, să se ”înfigă adânc” și în același timp să și „scormone” - din două una, dar nu amândouă odată.
Pe lângă asta, ”durerea nu-nnobilează” e ceva foarte vechi și banal, am mai întâlnit astfel de expresii doar prin textele lui A.Păunescu de prin anii 70.

Seară bună,
Eugen

dacă la tine "a înfige" are doar direcție de pumnal, nu-s eu aceea care să te determine să crezi că se poate-nfige simultan ramificându-se.
gerunziile sunt o alegere.
versul ăla e banal fiindcă l-ai mai întâlnit doar prin textele lui Păunescu, am înțeles.
fain mulțumesc pentru feed-back. e de trebuință.