mami

dar daca aceia sunt copii, si nu prunci (care e regionalism si mai e si vechi si se refera si la copii f mici, de regula)? si daca acei copii, ca si altii, nu folosesc mami, cu i in coada, ci mama?

n ar fi mai cuprinzator, mai simplu, mai pe sufletul oricui? caci la asta tinde, din cate vad.

mi-a sunat rău "ceată de copii" și-am pus - in extremis - un sinonim. ai dreptate-aci, nu-i bine deloc "prunci".
dincolo, cu "mami" e vorba despre o experiență subiectivă. dacă pun "mama"-n loc, îi discriminez pe cei care spun "mami" și trimit la fic același concept.
la cum văd eu poezia, cred că merge orice tip de discriminare-n ea.
nu, în mod clar nu tind spre sufletul oricui. :)
mulțam, Mădălina.

mișto trimiterea la umbra femeii "în care fericirea se bulucește". și comparația cu pruncii...
cel mai interesant e modul în care ai ales să intri în text, cu acele demonstrative. e ca și cum ai oferi totul firesc, ca și cum ai arăta o imagine tatuată în podul palmei... cel puțin așa mi s-a părut mie.

visez firescul și tind către și dincoace de vis.
Mulțam fain, în rest, m-ai copleșit.

ai o delicatețe aici pornind din titlu, pe care o resimt arzând ceva mai profund în primul vers.

umbra aceea a femeii eu o văd cu inima strânsă, cu fericirea cumva confuz amestecată printre gângurelile pruncului.
cu inima strânsă o văd și la cei 1-2-...-20 de ani etc ale plodului.
deh e mamă.

ca o ceată de țânci, mai probabil în ultimul vers.

frumos!...

(pt.)

err.: 20 de primáveri ale / 20 de ani ai plodului.
(imi cer scuze)

Știi ceva? ... habar nu am ce-am vrut să spun mai sus! Cred că-i încercarea de-a nota strania senzație rămasă-n urma unui vis. În orice caz, nimic din ce-ai înțeles tu nu-mi amintește de ce-mi amintesc c-am vrut să spun eu...:))
Ceea ce-i foarte bine...
Îți mulțumesc.