Bună dimineața ți-am șoptit
Și tu mi-ai spus înapoi.
Timpul în loc s-a oprit,
În lume suntem doar noi.
Gura mea caută-ntr-una
Sărutul tău candid găsit,
Gândul că ești lângă mine
Te face și
A venit toamna...în inima mea e atât de pustiu,cuvintele tale cad ușor în inima mea,dezgolindu-mi sufletul,rănindu-l...Atât de trist și pustiu e totul...fară tine...Atât de rece e răsuflarea ta,atâta
Șoapte,aud în ureche,
În surdina-mi șoptești,
În vene-mi pulseaza sângele,
Cred că mă iubești...
Afara ploua,iar vântul
Îmi bate în geamuri ușor,
Tu,mă săruți pe ureche
Și-mi spui cuvinte de
Dragostea e un sentiment ce trebuie descoperit,rareori instantaneu.
Pentru mine dragostea e un ciudat dar minunat sentiment.Mă face să uit de toate grijile,mă face să ma simt liberă,să plutesc
E primăvară,
A-nflorit iubirea
În sufletul meu.
Fluturi multicolori,de dor,
Plutesc deasupra unui copac,
Ce-a inflorit din tine,din suflul tău .
Sărutul tău
Ce paradisul din mine l-a
Plouă cu gânduri senine.
În mintea mea cerul e gri,
Ascult cum cad idei obosite,
De-acelaș retur ascendent,descendent.
Ploua în mine ,
Cum ploua pe mine.
Stropii cei reci mă-nfioară
Totul e
Mă-ntreb uneori cât poate fi de dură,imprecisă,încâlcită,viața noastra...
Uneori nu mai înțeleg nimic,totul pare atât de complicat și aiurea,totul pare atât de plin de viață,apoi atât de sec,de
Unde e noaptea cea neagră?
Unde sunt ceruri și stele?
Unde e vina întreagă
Ce zace-n privirile tale?
Trage năvodul pescarul,
Urlă și spumegă marea,
Peștii de aur tresaltă,
Plânge într-una
Tăcere de piatră,
Te stric c-un cuvânt,
O slovă-nvechită
Fortată cu-avânt.
Mă caut cu-n gând,
Ce sunt,cine sunt?
Pe vechiul mormânt
Cresc flori care plâng,
Și-n bateri de vânt,
Si-n soare
Iubirea mea...ști că ești și vei rămâne iubirea mea...chiar dacă timpul ăsta netrebnic și intemperiile vieții vor trece peste noi și poate ne vor lăsa plini sau goi de sentimente...
Niciodată însă
Mă simt...bine,ca și când aș fi renascut.
Parca am ieșit de sub jurisdicția întunericului, unde ca un sclav m-am târât căutându-te pe tine...oaza mea de lumină.
Acum că te-am gasit,în sfârșit mă
Și dac-ar fi sa mor,
Sorbită de a negurii voință,
Când așezate greutați pe pleoape-mi
Și fără suferință,
Când voi zbura,
Nu voi simți ce-i aer ,ce e apă,
Îmi pare rău ,voi spune-atunci
Că nu
Simt seara cum vine înainte de asfințit,
Căci dorul de tine mă mistuie
Ca un foc ce nu-i de zărit.
Simt dimineața zorile înainte de răsărit,
Căci amintirea dimineților cu tine
S-a imprimat ca
Inima mea e vândută ție... rege al mărilor, atât de îndepărtat în vanitosul tău castel de cleștar.
Sunt închisă în colivia dorințelor mute, nu mai am aer...
Te văd din depărtare cum îmi arunci câte
Singurătate, m-apeși în valuri,
De ce sunt singură și plâng,
Nu mi-am ales eu oare soarta?
Și pe-al singuratații crâng?
Pădure moartă, mă pierd în tine,
Copacii putrezi la pământ,
Coroane
Ce crezi tu străine, că dupa ce ai venit și te-ai înfruptat din fructele mele, te-ai adăpostit de arșița soarelui la umbra mea, daca mai apoi cand gerul a început să se-arate, ai tăiat din mine și
Ispită dulce și cruntă
În acelaș timp,
Prelingi pe mine o suta
De aripi ce m-ating.
Suav mă-ntind spre tine
Cu pleoapele-mi umflate,
De somnul ce nu vine,
De dorul de departe.
Mi-nnabuș
Spune-mi tu cititorule
Te-am dezamăgit cumva,
Dacă nici nu mă cunoști
Și nu cunoști nici viața mea?
Dar tu-al meu suflet,
De ce ești veșnic trist?
Tu...ai ajuns să mă detești,
Vrei să mă
Inima mea e ca o lagună,
Închisă între mlaștine.
În jurul lor crevase răsună
De sunetul iute al lavelor.
Chinuie cântecul dur al voinței
Mânia ce nu se mai stăvile-n vânt.
Plâng în adâncuri
Dorul de tine mă arde,
Mângâi în gând imaginea ta.
Ești atât de departe
Și totuși îți simt inima.
Bate atât de puternic,
E atât de aproape de-a mea,
În vene-mi pulsează
Nu sângele ci dragostea
Pasărea nopții zvâcnește spre cer,
Încet se-acoperă tot de-ntuneric.
Umblii încet să nu mă trezești,
Te simt, dar te las să mă privești.
Te-apleci, mă privești și-asculți cum respir
Îți simt
A