Poezie
Moartea sirenei
1 min lectură·
Mediu
Inima mea e ca o lagună,
Închisă între mlaștine.
În jurul lor crevase răsună
De sunetul iute al lavelor.
Chinuie cântecul dur al voinței
Mânia ce nu se mai stăvile-n vânt.
Plâng în adâncuri sirenele,
La al pieirii gând.
Încet, încet se retrag apele.
Apa devine galben verzuie,
Mor rând pe rând viețuitoarele,
Mai rămâne o sirenă jelind.
Privește cu ochii albaștrii ca marea
Cum încet încet se stinge și ea,
Cad solzii-i precum frunzele
Când se lasa toamna.
Privește în zare și speră,
Oare ce-ar mai spera,
Când tot e foc în depărtare
Și nu mai e nici o șansă cumva.
Tună crevasele, focul țâșnește,
Ochii-i devin mai albăstrui,
Parcă durerea nu crește, descrește
Își pune o mână căpătâi.
Cerul nu mai e cer căci norii
Sunt plini de cenușă și scrum
Pleoapele-i cad obosite...
Moare sirena...totu-i doar fum.
001.527
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Alina. “Moartea sirenei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-0009399/poezie/13899300/moartea-sireneiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.