A rasarit speranta
A răsărit speranța Din negurile vieții. Azi nu mă simt nicicum, Nici trist eu nu mai sunt! Căci începând de azi Cu ale dimineții, Mă-ndrept spre noi portaluri Cu-n altfel de avânt. Căzusem
Dorul de casa
Dorul de casă Atât de departe, Și-atât de aproape În inima mea. Cum mai tresaltă În minte-mi toate, Imaginea casei, a ta. Mama tăcută Pâinea framântă, Și tata cum trage Cu patos din
In vene-mi pulseaza
Dorul de tine mă arde, Mângâi în gând imaginea ta. Ești atât de departe Și totuși îți simt inima. Bate atât de puternic, E atât de aproape de-a mea, În vene-mi pulsează Nu sângele ci dragostea
Cine esti tu
Cine ești tu, când primăvara Mi te-a adus și mi-ai zâmbit? Cu flori și iarbă verde, Inima mi-a înmugurit... Unde ești tu, când nu ești Cu mine și nici nu știu Pe unde cauți, și cum Să mă
Simt...
Simt seara cum vine înainte de asfințit, Căci dorul de tine mă mistuie Ca un foc ce nu-i de zărit. Simt dimineața zorile înainte de răsărit, Căci amintirea dimineților cu tine S-a imprimat ca
Ispita dulce
Ispită dulce și cruntă În acelaș timp, Prelingi pe mine o suta De aripi ce m-ating. Suav mă-ntind spre tine Cu pleoapele-mi umflate, De somnul ce nu vine, De dorul de departe. Mi-nnabuș
E dimineata
Scânteie soarele în depărtare, Razele lui mă ating lin, Îmi mângâie părul dimineața, Și tu te trezești zâmbind. Odaia se face mai albă Și zâmbetul tău mă-nfioară, Privesc rătăcită spre
Te iubesc
Bună dimineața ți-am șoptit Și tu mi-ai spus înapoi. Timpul în loc s-a oprit, În lume suntem doar noi. Gura mea caută-ntr-una Sărutul tău candid găsit, Gândul că ești lângă mine Te face și
Spune-mi tu suflete
Spune-mi tu cititorule Te-am dezamăgit cumva, Dacă nici nu mă cunoști Și nu cunoști nici viața mea? Dar tu-al meu suflet, De ce ești veșnic trist? Tu...ai ajuns să mă detești, Vrei să mă
O ultima data
Te simt atât de-aproape, De parcă te-aș atinge, Privesc adanc in noapte E-atâta liniște... Ce rece-i rasuflarea, Ce ud îi tot afară, C-a tot plouat într-una Și-aș vrea să plouă
Azi sunt mai multi...
Unde e noaptea cea neagră? Unde sunt ceruri și stele? Unde e vina întreagă Ce zace-n privirile tale? Trage năvodul pescarul, Urlă și spumegă marea, Peștii de aur tresaltă, Plânge într-una
Cred ca
Pasărea nopții zvâcnește spre cer, Încet se-acoperă tot de-ntuneric. Umblii încet să nu mă trezești, Te simt, dar te las să mă privești. Te-apleci, mă privești și-asculți cum respir Îți simt
Ma bucur in sfarsit
Noapte albastra. De vis ești dimineață, Pe cerul vieții mele A apărut o astră. Simt lumina cum crește Și mă atinge fin, Mă mângâie pe creștet Cu brațe-i de zefir. Vântul îmi mângâie
Moartea sirenei
Inima mea e ca o lagună, Închisă între mlaștine. În jurul lor crevase răsună De sunetul iute al lavelor. Chinuie cântecul dur al voinței Mânia ce nu se mai stăvile-n vânt. Plâng în adâncuri
Un inger plange
În miez de noapte la fereastră, Un înger plânge, nu-l mai simt, Căci a murit în mine-o astră Ce mă făcea să mă aprind. O lacrimă mi se prelige lin, Pe zâmbetul disimulat, Să cred că simt e
Afara ploua in rafale
Afară plouă în rafale Și sufletul mi-e ars de dor, Aș vrea să nu-ți mai stea nimic în cale Și să-mi oferi o clipă de amor. În ochii tăi adânci ca marea Aș vrea să-mi oglindesc privirea, Să-ți
Ninsoare alba
Ninsoarea albă cade Pe sufletu-mi pustiu, Pe florile speranței Relicve-ntr-un sicriu. Mă ninge alb ninsoarea, M-afundă în durere, Distruge-ncet speranța, Mă-nghite-a ei tăcere.
Padure moarta...
Singurătate, m-apeși în valuri, De ce sunt singură și plâng, Nu mi-am ales eu oare soarta? Și pe-al singuratații crâng? Pădure moartă, mă pierd în tine, Copacii putrezi la pământ, Coroane
Stiu ca m-astepti
Acum mă aștepți, Orice zgomot te distrage din așteptare... Știu c-ai să ierți a mea purtare. Nici tu nu vrei să mă pierzi, Simt asta...am simțit, Nici eu n-aș vrea, deci... Iarta-mă că n-am
Noptile mele sunt pline
Nopțile mele sunt pline, De mine,de tine...de noi, Devin din ce în ce mai reale Mustind în iubirea a doi. Sărutările tale sunt dulci, Strângerile în brate adânci, Lasă adânc urme în mine, Imi
Privirea ta
Privirea ta nebună Mă face să visez, Mă scald într-o lagună Și simt că explodez, Îți mângâi părul negru, Respir dulceața-ți grea, Te strâng mai tare-n brațe... Să simți că sunt a ta.
Ploaia
Șoapte,aud în ureche, În surdina-mi șoptești, În vene-mi pulseaza sângele, Cred că mă iubești... Afara ploua,iar vântul Îmi bate în geamuri ușor, Tu,mă săruți pe ureche Și-mi spui cuvinte de
Ma zbat in umbre
Mă zbat în umbre ce m-apasă, În jur jilav și rece. Și caut cheia de la casă Și timpul ce mai trece... Și cald și mut găsesc în casă, Și totul mi se pare, Că e absurd de trist și-afară... Și-n
O inima de piatra
Tu, iubirea mea. Tu, făptură cu inima de piatră. De ce mă faci să urăsc lumea, De ce mă faci ca sa regret că nu-s o stâncă... Căci poate-atunci,ceva-n comun noi doi
Prima noastra intalnire
Prima noastră întâlnire, Fu' o dulce desfătare, Gânduri limpezi, frunți senine, Și-un frumos apus de soare. Sărutându-mă cu tine Am uitat puțin de lume, Timpul se scurgea rapid, Era totul o
Mi-e dor de el
Visez la noi La ce-ar fi fost, O viață-n doi... Dar...are rost? Mi-e dor și sper Că ce-a fost ieri E efemer... Ce nu știți voi Mi-e dor de el...
Nu pot sa mai sper
Nu pot să mai sper Nimic in viață, Căci tot e noroi Și tot se învață. Nu sunte născuți Pentru ce ne așteaptă, Suntem plămădiți Cu aceeasi soartă. Răbdare puțină, Rușine deloc, Ce suntem în
Ploua...
Plouă cu gânduri senine. În mintea mea cerul e gri, Ascult cum cad idei obosite, De-acelaș retur ascendent,descendent. Ploua în mine , Cum ploua pe mine. Stropii cei reci mă-nfioară Totul e
Declaratie de dragoste
E primăvară, A-nflorit iubirea În sufletul meu. Fluturi multicolori,de dor, Plutesc deasupra unui copac, Ce-a inflorit din tine,din suflul tău . Sărutul tău Ce paradisul din mine l-a
Drum fara intoarcere
Sunt sute...de motive, Și nici un argument, Întemeiat și plauzibil Pe post de postament. Valuri mă poartă departe, Apele-s reci și tulburi, În jur răsuflări tăiate, Durere și
Si dac-ar fi sa mor...
Și dac-ar fi sa mor, Sorbită de a negurii voință, Când așezate greutați pe pleoape-mi Și fără suferință, Când voi zbura, Nu voi simți ce-i aer ,ce e apă, Îmi pare rău ,voi spune-atunci Că nu
Furtuna ganditoare
Furtuna nisipurilor mișcătoare, Ce-a înghițit pornite idealuri De iedere înălțătoare, A poposit o clipă și-n mintea-mi gânditoare. Și cățărându-se-n meduza urlătoare, Asimilându-mi alambicuri
Exista oare
Există vise-nlănțuite, De patima unei dorințe mute, Ce vor să calce puterea Tainelor înfipte-n ascunzișuri neștiute? Există dorințe mai arzătoare, Decât puterea unui astru, Decat puterea unui
Cine sunt...
Tăcere de piatră, Te stric c-un cuvânt, O slovă-nvechită Fortată cu-avânt. Mă caut cu-n gând, Ce sunt,cine sunt? Pe vechiul mormânt Cresc flori care plâng, Și-n bateri de vânt, Si-n soare
Vreau visul meu
Într-un sfarșit ai apărut, Nălucă-n neagra noapte, În visul meu nemărginit, Împresurat cu șoapte. Cobori incet Luceafăr blând..., Familiar îmi sună... Privesc spre cerul de granit... Nu văd
Ce-i umbra?
Ce-i umbră? Nu te-ai săturat de mine? Pe unde umblu Și cu cine sunt? Nu te-au chemat la ele Forțele divine, Să părăsești ce lași În urma ta...pământ? Nu vrei să uiți Cu totul cine sunt, Sau
